Pokerul & Cultura pop: 'The Education of a Poker Player'de Herbert O. Yardley

Era o vreme, înainte de era condusă de cărţi precum Super/System, Caro's Book of Poker Tells, şi The Theory of Poker, când locul pokerului în cultura populară era atât de mic încât o carte întreagă dedicată strategiei de poker nu era deloc ceea ce se cerea. Spre deosebire de bridge, şah sau alte jocuri, pokerul era văzut de tendinţa culturală nu ca un joc bazat atât de mult pe îndemânare şi pe testarea abilităţilor intelectuale şi a tăriei morale a jucătorilor, ci mai mult ca o altă formă de joc de noroc, diferit faţă de un joc la cazino cum ar fi ruletă sau zaruri doar de faptul că puteai probabil să trişezi mai mult la acesta. Jucătorii de poker serioşi interesaţi de îmbunătăţirea stilului de joc au învăţat, petrecând timpul la mese, sau găsind mentori pentru a-i ghida printre diversele nuanţe ale acestui joc .

Totuşi, spre sfârşitul anului 1957 a apărut o carte care pentru o întreagă generaţie de jucători de poker a fost o introducere nepreţuită în strategia de poker, volumul scurt dar plin de influenţă al lui Herbert O. Yardley, The Education of a Poker Player (Educaţia unui jucător de poker). Un bestseller la vremea sa, pentru mulţi jucători de poker din următoarele decade va rămâne singura carte de strategie de poker de care au auzit şi pe care au citit-o.

The Education of a Poker Player nu a fost prima carte publicată de Yardley, nici nu a reprezentat introducerea sa în cultura populară americană. De fapt, cartea a fost publicată aproape de sfârşitul vieţii colorate a lui Yardley, la mult timp după perioada sa de primul spărgător de coduri din Statele Unite în timpul şi după Războiul mondial. În 1931, Yardley publicase The American Black Chamber, comunicând astfel lumii detaliile rolului său de fondator şi conducător al MI-8, o organizaţie analitică secretă care a început în Statele Unite la scurt timp după Primul război mondial care în final s-a dizolvat după prăbuşirea bursei din 1929. MI-8, cunoscută ca şi "Black Chamber" (Camera neagră) este comparată deseori cu National Security Agency (NSA) de astăzi.

The American Black Chamber a fost un bestseller uriaş pentru Yardley, deşi a fost controversat datorită faptului că dezvăluia multe secrete pe care guvernul SUA nu voia să le publice în mod special. De fapt, guvernul SUA considera să-l dea în judecată pe Yardley pentru publicarea cărţii, deşi în final nu a făcut-o. Guvernul, totuşi, a aprobat ulterior legi cu privire la publicarea înregistrărilor guvernamentale, ceea ce a făcut ca Yardley să nu mai poată publica o a doua carte despre experienţa sa cu MI-8.

Din moment ce serviciile sale nu mai erau dorite de guvernul SUA, Yardley a lucrat după aceea cu Canada şi China, ca spărgător de coduri şi apoi s-a pensionat în anii 1950. A început să lucreze la The Education of a Poker Player mai târziu, iar cartea a apărut chiar cu câteva luni înainte de moartea sa la vârsta de 69 de ani. Această carte este atât un ghid de strategie de poker cât şi o autobiografie, care începe cu viaţa de adolescent a lui Yardley din Worthington, Indiana, apoi aventurile sale ca spărgător de coduri japoneze în China alături de MI-8, între timp oferind sfaturi specifice despre diferite forme de poker.

Cartea are trei părţi. Primele două părţi sunt ambele intitulate "Three Poker Stories" (Trei poveşti de poker) şi în ambele Yardley oferă diferite lecţii de poker din poveştile sale autobiografice. Partea întâi se concentrează asupra tinereţii lui Yardley în care învăţa să joace poker în barurile din Indiana. Naraţiunea se concentrează în primul rând asupra timpului pe care Yardley îl petrecea la un bar numit Monty's Place. Conform lui Yardley, el prefera Monty's "deoarece oferea mai multă culoare şi acţiune." De asemenea, nu în mod nesemnificativ, dintre cele câteva baruri în care Yardley juca poker, "Monty's Place era singurul curat."

"Monty" se referă la o persoană pe nume James Montgomery, care îl învăţa pe tânărul Yardley să joace variante de five-card draw (jacks or better), five-card stud şi five-card draw (deuces wild cu joker). Unii au sugerat că Monty prezentat în The Education of a Poker Player este de fapt o compilaţie de diferite persoane pe care Yardley le cunoştea, deşi însuşi autorul a insistat că era o persoană reală. Printre sfaturile specifice ale lui Monty, se remarcă mai mulţi indicatori generali despre citirea mâinilor, informaţii şi alte aspecte psihologice specifice pokerului.

A doua parte a cărţii îl prezintă pe un Yardley mai în vârstă care lucrează ca spărgător de coduri în China. Aici, Yardley are rolul unui mentor la five-card draw (lowball), seven-card stud şi seven-card stud hi-lo. La fel ca în prima parte, toate capitolele (cu excepţia unuia) conţin sumare care descriu exemplele foarte detaliate despre mâini create pentru a comunica următoarele concepte strategice care sunt avansate. Apoi a treia parte tratează pe scurt alte partide şi mai obscure de stud şi draw cum ar fi Doctor Pepper, Baseball şi Spit-in-the-Ocean.

În general, Yardley urmează invariabil o perspectivă "tight is right" care recomandă precauţie şi răbdare. În The Biggest Game in Town, Al Alvarez a rezumat filozofia de poker a lui Yardley, după cum urmează: "Presupune ce e mai rău, nu crede pe nimeni şi fă o mişcare doar atunci când eşti sigur că eşti de neînvins sau ai, în cel mai rău caz, odd-uri excepţional de bune." În timp ce jocurile pe care se concentrează Yardley nu se mai joacă şi multe sunt mai puţin populare în zilele noastre faţă de hold'em sau Omaha, cele mai multe dintre învăţături generale pe care el le oferă sunt adevărate şi astăzi. Iar poveştile de viaţă din baruri sau cele despre spargerea codurilor rămân destul de irezistibile.

Probabil indicând dispoziţia publicului pentru un ghid veritabil de strategie de poker, precum şi gustul pentru poveştile exotice într-un fel (şi probabil înflorite) despre intrigile internaţionale din partea unui spărgător de coduri american, cartea a fost un succes comercial enorm. James McManus a scris că atunci când un extras din The Education of a Poker Player a apărut pe 9 noiembrie 1957 într-un articol din The Saturday Evening Post, publicaţia "a depăşit toate recordurile cu 5.6 milioane de copii vândute." McManus a speculat, "publicul vast de casă mijlocie al Post era în aparenţă avid de lecţii de poker oneste."

Spre deosebire de alte cărţi de poker care au fost scrise şi publicate în următoarele decade, cartea lui Yardley a fost una preferată de cei mai mulţi jucători din acea perioadă, în cazul în care citeau cărţi de poker. Lou Krieger, el înuşi autor a 11 cărţi despre poker şi jocuri de noroc printre care Poker for Dummies, a spus despre cartea lui Yardley că este prima carte de poker pe care a întâlnit-o şi singura notabilă până în a doua parte a anilor 1970 când Super/System şi alte lucrări au început să apară.

Importanţa acestei cărţi în istoria literaturii de poker este indubitabilă. În termeni de semnificaţie culturală mai largă, totuşi, The Education of a Poker Player este plină de semnificaţie pentru câteva motive.

Unul ese că această carte semnalează un moment de început important în cultura care începea să recunoască pokerul ca un efort legitim bazat pe îndemânare, iar statutul său de bestseller a fost un fel de garanţie că pokerul este un subiect care merită studiat. În plus, pe parcursul întregii cărţi, atenţia este concentrată pe modul cum să pariezi la jocurile care respectă regulile, prezentând astfel pokerul nu numai ca un adevărat test al îndemânării, dar şi ca pe un joc nu neapărat invadat de trişori. După cum afirmă McManus "Herb Yardley a contribuit la inaugurarea pokerului cinstit în acea vreme ."

De fapt, puteai găsi un joc curat, cum a făcut-o şi Yardley la Monty's Place. Şi când îl găseai, era în interesul tău să înveţi să fii cel mai bun şi să învingi la acel joc.

• 
• 
• Trimite unui prieten
• Printeaza