Recenzie de Carte: 'Holden on Hold'em' de Anthony Holden
2008-12-09 Martin Harris
Anthony Holden, jurnalist britanic şi autor de cărţi despre familia regală britanică, muzică clasică şi Shakespeare, a reuşit să obţină un loc privilegiat in cadrul literaturii de poker prin autobiografia narativă scrisă in 1990 - Big Deal: Confessions of a Professional Poker Player. Catrea este o cronică în care Holden povesteşte cariera sa de jucător profesionist de poker, sfârşitul cărţii surprinzând participările sale la WSOP Main Event din 1988 şi 1999. În conculzia cărţii, Holden spune că deşi a reuşit sî obţină un profit bun în ultimul an, a considerat că viaţa de jucător profesionist de poker nu I se potriveşte. "Nu mă pot debarasa de sentimental inocenţei pierdute", scrie Holden, "simţind că îmi stă
mai bine ca amator, departe de această lume cu care ar urma să mai iau contact sporadic".
După aproape 20 de ani, Holden continuă să meargă cumva de-a lungul liniei dintre amatorism şi profesionism odată cu apariţia noii sale cărţi - Holden on Hold'em. În prima jumătate a cărţii, Holden îşi asumă rolul de profesionist, oferind cititorilor lecţii şi ponturi de strategie pentru cele mai populare jocuri de poker. Cealaltă jumătate îl găseşte pe Holden în postura de amator, prezentând evoluţia unor jucători în turnee în perioada 2006-2007 şi alte fapte legate de lumea pokerului. Luată ca întreg, cartea Holden on Hold'em nu poate fi considerată la fel de captivantă ca Big Deal, deşi oferă părţi interesante atât amatoriloc, cât şi profesioniştilor.
După publicarea cărţii Big Deal, Holden s-a întors la jocul său obişnuit de marţi seara (devenit acum faimos) în care Al Alvarez şi David Spanier(doi contribuitori de marcă în literature de poker) participau. A continuat de-a lungul anilor să participle la WSOP şi in primăvara lui 2007 a scris Bigger Deal – o povestire a unor episoade ce au urmat anului 1990, cu atenţia centrată pe poker-boom-ul din 2005-2006.
La începutul cărţii Holden on Hold'em, în partea de mulţumiri, el începuse deja lucrul la Bigger Deal atunci când I s-a cerut să publice un ghid al începătorului pentru poker. A acceptat invitaţia şi astfel a apărut cartea All In. După publicare, editorul i-a cerut o versiune mai amplă sub forma unei cărţi de strategie. Şi aşa a luat naştere idea pentru Holden on Hold'em.
Catrea este împărţită în trei părţi. Prima parte, "Elemente de bază", include două capitole, unul prezentând istoria holdem-ului într-o formă redusă iar celălalt prezentând câteva reguli de bază pentru ca cititorul novice să poată lua parte la un joc. În scurta istorie putem afla despre creşterea exponenţială a popularităţii jocului de holdem de la un joc practicat sporadic de câţiva texani în anii '50-'60 la introducerea sa în cazinourile din Vegas, la apariţia WSOP şi la introducerea jocului online. Autorul recomandă jucătorilor avansaţi să sară al doilea capitol, destinat exclusive începătorilor.
A doua parte - "Cum să joci mai bine…şi să câştigi" repretintă un ghid de strategie de holdem în care Holden explică termeni şi concepte precum EV (valoare aşteptată), jocul preflop, jocul postflop şi oferă explicaţii despre cum trebuie abordat jocul împotriva anumitor categorii de jucători. Primele trei capitole din Partea A Doua recomandă folosirea stilului de joc tight-aggressive, stil care oferă puţine lucruri inovatoare, dar este necesar de abordat de jucătorii puţin experimentaţi. Următoarele capitole oferă idei despre jocul limit, pot limit, turnee şi jocul live.
Holden se descurcă de minune explicând concepte şi linii de joc in partea dedicată strategiei. Cu alte cuvinte, nu l-aş caracteriza ca fiind un jucător ce s-a despărţit de lumea pokerului, aşa cum îi place să spună. Oricum, pentru cititorii avansaţi ai lui Holden, aceste capitole pot părea mai puţin captivante decât capitolul de istorie sau Partea A Treia - "Pe drum…".
În partea a treia, Holden dedică cinci capitole turneelor din European Poker Tour din 2006. Sponsorizat de PokerStars, Holden a participat la aceste turnee, dar în cuprinsul cărţii menţionează sporadic jocul său.
Cele cinci relatări sunt foarte captivante şi Holden face conexiuni intermitente între anumite mâini din turneu şi lecţiile din capitolele de strategie. De exemplu, în cadrul capitolului despre EPT Dublin 2006(câştigat de Roland de Wolfe), Holden descrie o mână in care William Thorson cu As-Popă prinde pe flop două perechi, dar decide să facă slowplay contra lui de Wolfe, dând check pe flop şi plătind semi-bluff-ul (Damă-Valet) pe turn. Un zece pe river i-a adus lui de Wolfe chinta maximă cu care a reuşit să câştige un pot semnificativ de mare. Holden explică care sunt criteriile ce trebuiesc urmate pentru a face un slowplay de success în conformitate cu strategia prezentată anterior.
In timp ce asemenea pasaje cu conţinut didactic sunt de folosinţă jucătorilor neexperimentaţi, partea despre EPT este folositoare şi celor cu experienţă datorită expunerilor lui Holden despre lumea profesioniştilor şi a turneelor live. Capitolul despre EPT Londra (câştigat de Vicky Coren) este presărat cu multe momente amuzante datorate discuţiilor dintre jucători la masa de joc. Capitolul despre Copenhaga debutează cu o scurtă discuţie despre mâinile de poker din filmul Casino Royal. Iar capitolul despre Monte Carlo este o descriere a victoriei lui Gavin Griffin datorate unor decizii dificile în mâini neobişnuite.
În ultimul capitol, Holden revine la WSOP, de data aceasta la Main Event-ul din 2007. Acest jurnal WSOP poate reprezenta partea cea mai plăcută a cărţii în care Holden interpretează sensuri oferite de suişurile şi coborâşurile din poker din prisma unui jurnalist de calibru. În apendix putem găsi termini de poker, tabele cu probabilităţi şi un ghid cu mâinile de început.
Simţul inocenţei pierdute despre care Holden povesteţte la sfârşitul cărţii Big Deal le poate fi indus şi celor ce vor citi Holden on Hold'em, mai ales celor ce se consideră amatory. Atunci când Holden ne vorbeşte de strategie, el ne vorbeşte ca un profesionist şi parcă ne face să ne fie dor de stilul său din cărţile anterioare. Dar stilul care l-a făcut celebru se întoarce în partea a doua a cărţii, cu precădere atunci când este autoironic asupra unor decizii hilare luate la masa de poker.
Toate acestea fiind spuse, putem concluziona că deşi la masa de poker Holden este considerat cel mult ca fiind un amator talentat, în materie de scris el este un profesionist desîvârşit.