Masa rotundă a pokerului pe 2009, partea 1

Nota editurii: PokerNews întâmpină Anul Nou cu o serie de interviuri cu experţi din industria pokerului, în care aceştia sunt rugaţi să îşi împărtăşească vederile asupra trecutului, prezentului şi, mai ales, a viitorului jocului. Pe parcursul următoarelor zile, opiniile acestor experţi vor ajuta la a trasa conturul lumii moderne a pokerului şi a face previziuni asupra a ce va aduce nou în aceasta anul 2009. Trebuie subliniat faptul că punctele de vedere exprimate nu coincid, neapărat, cu cele ale echipei PokerNews.

Cei intervievaţi în acest prim episod sunt: Matthew Parvis, şeful de editură al Bluff Magazine; Brian Balsbaugh, fondatorul agenţiei Poker Royalty, ce reprezintă interesele jucătorilor de top; Jeffrey Pollack, reprezentant al World Series of Poker; Paul „Dr. Pauly" McGuire, autorul blogului „Tao of Poker" şi, de asemenea, editorialist pentru Bluff Magazine; fondatorul PokerDB, Nat Arem; cunoscutul director de turnee şi manager al camerei de poker Commerce Casino, Matthew Savage; şi, nu în ultimul rând, jucătorul de elită, Barry Greenstein, membru al Team PokerStars Pro.

Întrebarea de astăzi: Ai fost trimis înapoi în timp, la 1 ianuarie 2003. Dacă ai putea să schimbi un aspect legat de saltul uriaş de popularitate al pokerului, care ar fi acela?

Matthew Parvis: Eu aş schimba faptul că ESPN, în loc să transmită „live", are nevoie de şase luni pentru a edita transmisiunile, sau cel puţin reduce acest timp de producţie. Cred că, în acel moment, ESPN şi World Poker Tour, neînţelegând ce avea să se întâmple cu pokerul, nu şi-au dat seama că au de-a face cu un produs ce avea, oricum, capacitatea de a se vinde şi singur, aşa cum era. Ceea ce a dus la un efect domino – toate transmisiunile de poker, cel puţin până anul trecut, au fost destul de monotone, în special datorită faptului că fanii pokerului ştiau deja rezultatele turneelor înainte de urmărirea jocului efectiv la televizor. Nimeni nu ar mai fi interesat de Super Bowl dacă s-ar şti de la început cine va câştiga.

Ne-a luat cinci ani să ajungem în sfârşit să înţelegem că trebuie să schimbăm ceva, chiar şi aşa, însă, iniţiativa Harrah's de a amâna masa finală în încercarea obţinerii unei difuzări, pe cât posibil, în timp real a acesteia, a fost întâmpinată cu reacţii contradictorii. Înţeleg, desigur, necesitatea cunoaşterii cărţilor din mâna fiecărui jucător de către telespectatori; cred, însă, că şi în 2003 existau posibilităţi suficiente de a realiza transmisiuni mai rapide şi că, dacă s-ar fi făcut acest lucru, saltul de popularitate al pokerului ar fi fost unul încă şi mai mare.

Brian Balsbaugh: Dacă aş avea o baghetă magică şi aş putea schimba orice în 2003, acel lucru ar fi ambiguitatea legală a pokerului pe internet. În loc să închei înţelegeri cu companii mici, aş negocia cu Microsoft, Yahoo, MGM, Harrah's şi Google, ceea ce ar deschide, cel puţin, drumul către contracte de sponsorizare mai importante şi ar duce la o competiţie mai serioasă pentru sprijinirea anumitor jucători. Această chestiune a reprezentat principala problemă a lumii pokerului, dar sper să nu mai treacă mult timp până când pokerul pe internet să aibă un statut legal corespunzător.

Jeffrey Pollack: E o întrebare foarte interesantă... Dacă aş fi fost trimis înapoi în timp, în 2003, aş fi încurajat Harrah's să cumpere mai din timp World Series of Poker, ceea ce mi-ar fi permis să îmi formez echipa încă de atunci. Ar fi fost frumos să fi putut începe ceea ce noi facem din 2005 cu doi ani mai devreme. Ar fi făcut lucrurile încă mai interesante şi plăcute.

Nat Arem: Dacă aş putea face aşa ceva, desigur, mi-aş dori ca... asta o să sune prost, mai ales fiind vorba de o industrie la a cărei dezvoltare am contribuit şi eu – mi-aş dori ca toate acele lucruri care au făcut din lumea pokerului una atât de dubioasă să nu fi fost inventate niciodată. Mai exact, mă refer la lucruri precum cele legate de bazele de date, cu care lucrăm şi noi, la PokerDB. De asemenea, CardRunners, StoxPoker, precum „rakeback"-ul – aş vrea ca acesta să nu fi fost conceput niciodată. Toate lucrurile acestea mi-aş dori să nu se fi întâmplat niciodată. Oricum, nu aş putea face nimic pentru a le opri. Însă mi-aş dori să pot, fiindcă aceste lucruri fac din poker o afacere care există exclusiv pentru ca jucătorii buni să ia cât mai repede cu putinţă banii jucătorilor slabi. Jucătorii buni câştigă tot timpul, şi nu e nimic de făcut în această privinţă.

Am sentimentul că, pentru foarte multă lume, pokerul a devenit un joc prea dur şi prea puţin distractiv în ultimii trei sau patru ani. Şi cred că asta e pur şi simplu un lucru rău. Îi cunosc bine pe cei care joacă la opt mese timp de şapte ore pe zi. Am fost şi eu acel gen de persoană, la un moment dat. Şi ştiu că acest gen de utilizator aduce mulţi bani camerelor de poker; ei sunt cei care asigură continuitatea jocurilor, însă personal cred că oferirea de rakeback pentru cei care stau şi joacă toată ziua face rău jocului, deoarece se ajunge să se joace la 12 mese simultan, ceea ce încetineşte jocul la fiecare masă, făcând din pokerul pe internet un joc mai puţin atractiv pentru cei care nu vor decât să intre şi să parieze nişte bani. E deja prea târziu; nu mai putem elimina PokerDB, OPR (Official Poker Rankings), SharkScope, CardRunners, Stox, PXF (PokerXFactor)… Toate acestea sunt acum împământenite şi oamenii s-au obişnuit cu ele, aşa că nu se mai poate face mare lucru. Cred că ar fi mai rău dacă am încerca acum să eliminăm toate aceste lucruri decât dacă le-am fi împiedicat să apară de la început. În ceea ce priveşte PokerDB, aceasta nu mi se pare atât de lipsită de scrupule precum celelalte însă, până la urmă, cred că ar fi fost totuşi mai bine să se fi pus de la început o restricţie asupra tuturor acestor practici.

Dr. Pauly: Prima mea reacţie ar fi aceea de a merge cu sume mari de bani la anumiţi membri importanţi ai societăţii americane, care deţin puterea. Mai exact, aş mitui copios oamenii de la IRS, Departamentul de Justiţie, pe Dick Cheney şi anumiţi membri cheie ai Congresului. Cred cu tărie că dacă celor aflaţi la putere – politicienii şi anumiţi membri ai industriei bancare – li s-ar fi oferit nişte motivaţii suplimentare, aceştia ar fi întors privirea şi ar fi ignorat, în mare măsură, orice fel de campanie din partea celor ce susţin UIGEA, ceea ce ar fi făcut ca aceasta să nu mai fie ataşată legii securităţii. Toate astea sunt cam trase de păr însă, până la urmă, nici călătoria în timp nu e tocmai plauzibilă.

Matthew Savage: Mi-aş dori ca WSOP să aibă mai puţine legături cu marile companii. Dacă întrebi orice jucător profesionist, îţi va spune că pokerul era mai distractiv înainte şi cea mai mare parte a tradiţiei acestuia s-a pierdut. Îmi dau, însă, seama de faptul că Harrah's a făcut multe lucruri bune pentru dezvoltarea jocului.

Barry Greenstein: Este clar că principalele motive care consideră lumea că au dus la saltul de popularitate al jocului pe internet sunt trei. Primul se numeşte „Moneymaker Effect" şi apare atunci când un tip pune la bătaie 40$, câştigă o serie de sateliţi şi ajunge la Turneul principal. Cum acesta e o persoană ca oricare alta, curând şi încearcă şi alţii, inspiraţi de reuşita primului, să repete performanţa. Apoi, mai există camerele ce urmăresc cărţile jucătorilor; faptul că putem vedea ce fac aceştia a făcut ca transmisiunile televizate să fie mult mai interesante ca în trecut. Şi, în sfârşit, faptul că siturile de internet sunt ca un fel de rampe de lansare, de creştere a talentelor; acest lucru, în conjuncţie cu faptul că acestea au o grămadă de bani pe care să îi cheltuiască pe publicitate, ceea ce s-a răsfrânt şi asupra altor medii, de exemplu, vezi marile campanii de promovare ale transmisiunilor televizate.

Acestea sunt considerate cauzele principale pentru creşterea popularităţii pokerului, iar ceea ce eu aş fi schimbat, cu siguranţă, este felul în care siturile de internet au tratat problema politicienilor şi a unui posibil decret UIGEA. Ceea ce mulţi nu realizează este că toată această afacere a fost tratată total greşit, în special datorită statutului de lider de piaţă al PokerParty din acel moment. A existat ceva similar în cadrul Poker Player's Alliance, iar cei de la PokerParty şi-au dorit neapărat ca cei ce aveau să pună bazele PPA să fie jucătorii lor; era vorba despre americani care aveau să plătească o grupare de lobby pentru a se asigura că politicienii erau de partea noastră. Au existat multe neînţelegeri, însă, între PartyPoker şi celelalte situri majore, deoarece PP şi-a dorit, după cum am spus, să deţină monopolul întregii afaceri deoarece, în acel moment, ei erau cei mai tari şi nu au considerat că e nevoie să coopereze cu celelalte situri. Pe de o parte, a fost bine, pentru ei, căci au ajuns multimilionari, însă, pe de altă parte, acţiunile au dus la toate aceste disensiuni.

Foarte puţină lume ştie că, după câţiva ani în care lucrurile au stat cum am spus, la sfârşit, chiar înainte de emiterea decretului UIGEA, [Party] s-a trezit la realitate şi a început să coopereze cu celelalte situri, însă era prea târziu. De atunci, s-a făcut foarte mult lobby, însă dacă acesta s-ar fi făcut în 2003-2004, toate astea nu s-ar fi întâmplat niciodată şi situaţia ar fi fost acum una complet diferită. Aşadar, totul a fost făcut de mântuială, şi acesta ar fi lucrul pe care l-aş schimba eu. Le-aş fi spus: „Vă daţi seama ce o să se întâmple dacă nu faceţi lobby aşa cum trebuie?" Pur şi simplu numai aşa merg lucrurile astea.

• 
• 
• Trimite unui prieten
• Printeaza