Recenzie de carte: 'Omaha High-Low pentru jucătorii de Low-Limit' de Bill Boston
2009-04-08 Martin Harris
"Mai mult decât orice tip de poker, omaha high-low este condus de valoarea mâinii." Aceasta este poziţia lui Bill Boston în Omaha High-Low for Low-Limit Players. Concentrându-se pe jocurile cu miză mică ($2/4 la $5/10), cartea lui Boston este concepută pentru a oferi în principal sfaturi privind selecţia mâinii de început, ceea ce, crede Boston, face diferenţa dintre cei care înţeleg acest lucru şi majoritatea jucătoilor pe care îi găseşti la aceste mize.
La prima vedere, noua carte a lui Boston seamănă foarte mult cu precedenta Omaha High-Low, publicată într-o nouă ediţie în 2006. La fel ca şi aceea, noua carte prezintă şi o discuţie introductivă despre diferite concepte legate de
Omaha high-low, urmată de un tabel care detaliază valoarea mâinilor de început. Totuşi, deşi cartea Omaha High-Low for Low-Limit Players tratează multe din subiectele prezentate în cartea anterioară, este o lucrare distinctă, cu un accent uşor diferit şi un tabel al mâinilor de început complet nou.
La fel ca şi în cartea anterioară, subiectul principal al Omaha High-Low for Low-Limit Players este tabelul cu mâinile de început care se întinde pe două treimi din carte. După cum explică Boston, scopul său a fost de a oferi o clasificare a profitabilităţii diferitelor mâini de început la Omaha high-low. Folosind software-ul pentru analizarea mâinilor, Boston a derulat peste 50 de milioane de mâini simulate pentru a alcătui acest tabel. Toate comentariile care apar în capitolele introductive despre "Selecting Profitable Hands to Play,"(Selectarea mâinilor profitabile pentru joc) "Avoiding Problem Hands," (Evitarea mâinilor care creează probleme) "Playing Marginal Hands," (A juca mâini cu valoare mică) sunt legate de rezultatele cercetării prezentate în tabelul lui Boston. De exemplu, recomandările despre cum se joacă A-2-x-x cu două cărţi coordonate sau despre cum să eviţi mâinile cu "conectori-capcană" precum 6-7-8-9 primesc suport din partea clasificării mâinilor care urmează.
Prin schimbarea unora dintre parametrii săi pentru derularea simulărilor de mâini, Boston a pregătit un tabel al mâinilor de început diferit de cel care apare în cea mai recentă carte de poker a sa. În Omaha High-Low, Boston şi-a programat "Computer Generated Player" (CGP) (Jucătorul generat de computer) ca jucător "tight" care ajungea la flop doar cu cele mai bune mâini de început şi juca la o masă alături de alţi jucători care îndeplineau aceleaşi cerinţe legate de mâinile de început.
În noua sa carte, Boston îl face pe CGP să vadă un flop cu toate cele 5.278 de mâini pe care le ia în considerare, indiferent de potenţialul lor de profit, apoi a programat CGP "să joace solid Omaha high-low după flop." Ideea este, explică Boston, de a ilustra mai dramatic the efectul pe care îl are a vedea flop-uri la Omaha high-low cu mâini cu valoare negativă. Aici CGP este un "jucător agresiv mediu" care stă la o masă cu alţi trei jucători medii, doi jucători tight şi trei jucători loose. Scopul lui Boston aici este de a simula o masă plină de adversari cu "profiluri de pariere similare jucătorilor live care se întâlnesc în mod normal la partidele low-limit."
Mulţi jucători de poker sunt cel puţin curioşi cu privire la tabelele cu mâini de început, deşi au păreri diferite despre utilitatea acestora. Începătorul de hold'em, de exemplu, va căuta la un moment dat destul de des liste care ilustrează cât de profitabile sunt cele 169 de combinaţii posibile care pot apărea la acest joc (după ce se elimină mâinile de valoare identică, din moment ce culorile nu au valoare relativă). Propbabil că nu e o idee bună să devii prea dogmatic cu privire la mâinile de început, este în general util să înţelegi, să spunem, că A-Q de aceeaşi culoare este în general mai profitabil de jucat decât K-9 offsuit, un fapt care se observă imediat în tabelele pentru hold'em.
A primi patru cărţi la Omaha înseamnă că posibilităţile de combinare sunt mult mai mari, ceea ce face ca astfel de tabele să fie greoaie. Chiar şi după potrivirea numărului, având în vedere că o culoare nu are valoare relativă, tot mai rămâi cu un număr de 16.432 de combinaţii de mâini de început la Omaha. Chair şi dacă cineva ar putea ilustra valoare corectă a acestor mâini, rămâne sub semnul întrebării cât de practică este această listă.
Aşadar, Boston se compromite într-un fel luând în considerare doar 5.278 dintre mâinile posibile la Omaha, inclusiv doar mâinile non-suited (de ex., patru cărţi de culori diferite), mâinile single-suited unde cartea care valorează cel mai mult este de aceeaşi culoare cu altă carte proprie şi mâinile double-suited în care cele mai mari cărţi ca valoare se potrivesc cu alte cărţi proprii de aceeaşi culoare. Cu alte cuvinte, Boston nu ia în considerare mâinile care conţin patru cărţi de aceeaşi culoare, mâinile cu trei cărţi de aceeaşi culoare, unele mâini double-suited şi unele single-suited. Conform acestor criterii, atunci o mână ca este listată, dar nu. Presupunerea lui Boston pare a fi că dacă aceste mâini se joacă în acelaşi fel, nu au nevoie să fie clasificate separat.
Problemele apar, totuşi, de fiecare dată când Boston face referire la posibilitatea de a primi un anumit tip de mână sau o anumită mână (ceea ce face frecvent), din moment ce face referire doar la mai puţin de o treime din mâinile pe care le poţi primi. De exemplu, pentru a sublinia nevoia de a fi chibzuit cu mâinile de început, Boston arată că "aproximativ 80% din cele 5.278 de mâini din tabel au valoare negativă." Se presupune că un procent din mâinile de început cu valoare negativă din cel 16.432 de mâini unice pe care le poţi primisunt similare, dar cartea lui Boston nu spune asta.
Mai pot fi date şi alte argumente despre metodologie, dar le voi lăsa deoparte pentru a concluziona cu câteva comentarii despre utilitatea generală a acestei cărţi. În afară de capitolele care oferă o privire de ansamblu superficială asupra flop-ului, turn-ului şi river-ului, capitolele introductive sunt destinate aproape în totalitate temei selecţiei mâinilor de început. Multe dintre sfaturi par să nu fie familiare pentru cei care au citit alte texte despre Omaha high-low, inclusiv cartea precedentă a lui Boston (ex., aşii sunt buni, cărţile de valoare medie nu sunt bune, caută mâinile cu potenţial de a lua potul etc.). Boston repetă aici avertizarea împotriva plusării preflop ilustrată în cartea precedentă, o strategie pe care o descurajează în special în cazul partidelor pe miză mai mică. De asemenea, un număr de aspecte de bază, demne de luat în calcul la Omaha high-low (ex. importanţa poziţiei) sunt menţionate în trecere sau negate în totalitate.
De fapt, realizarea principală a abordării lui Boston este doar concentrarea asupra posibilităţii de a face mâini, a le urmări pe cele cu potenţial şi a face fold cu restul. Acestea fiind spuse şi având în vedere felul în care se joacă deseori partidele pe mize mai mici, a practica acest fel de restricţie pe care Boston o recomandă, probabil îţi va oferi unul dintre avantajele pe care le sugerează. "Dacă eşti un jucător de acţiune şi îţi place să joci foarte multe mâini," Omaha high-low nu este pentru tine, spune Boston, pentru că "este foarte necesar să-ţi impui o disciplină de fier şi să exersezi judecăţile corecte în poker" pentru a avea succes.
În fine, în timp ce tabelul cu cele 200 de pagini de mâini de început este cu siguranţă interesant de răsfoit şi pare a fi o referinţă generală de bază pentru profitabilitatea anumitor mâini la care unii jucători au dubii, nu este nici pe departe acea listă cu "răspunsuri la toate întrebările" pe care speră să o găsesească unii jucători care cumpără cartea lui Boston. Bineînţeles, după cum ştim cu toţii, o astfel de listă nu există de fapt.
Deşi nu este o introducere comprehensivă în strategia omaha high-low, cartea lu Boston Omaha High-Low for Low-Limit Players susţine teza cum că nu poţi câştiga fără a înţelege atât necesitatea de a fi selectiv cu mâinile de început precum şi care sunt cele mai bune mâini pe care să le selectezi.