Poker-ul şi Cultura Pop: Poker-ul şi Explorarea Spaţiului

Pe parcursul ultimelor câteva săptămâni, s-a acordat o mare atenţie asupra faptului că această vară marchează al 40-lea an al World Series of Poker. Acum, că WSOP este în pauză până pe nouă noiembrie, unii şi-au îndreptat atenţia asupra altei aniversări – aniversarea din această săptămână a 40 de ani de la misiunea spaţială Apollo 11 importantă şi pentru primii paşi pe lună ai astronauţilor Neil Armstrong şi Buzz Aldrin, Jr. Şi bineînţeles, cum este de aşteptat pentru toţi cei din aria culturală populară din America, poker-ul a jucat un rol important pe parcursul anilor în programul spaţial naţional.

Deşi filmele ştiinţifico fantastice înfăţişează câteodată astronauţi singuratici care-şi petrec

timpul jucând cărţi împreună, de fapt să facă asta este cam complicat având în vedere mediul de imponderabilitate în care trebuie să stea. Acestea fiind spuse, jocul de cărţi este se pare una dintre activităţile recreaţionale – pe lângă cititul cărţilor, muzică şi comunicarea cu cei dragi de pe pământ – pe care le îndrăgesc aceşti astronauţi care petrec luni la rând la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

Privind retrospectiv către originea cursei spaţiale, în care Statele Unite s-a trezit în competiţie cu Uniunea Sovietică în efortul de a cuceri spaţiul şi de a ateriza în final un om pe lună, lupta a fost deseori comparată cu un poker politic la scară mare plin de bluff-uri şi reraise-uri pe măsură ce mizele au crescut din ce în ce mai mari. Succesul primelor două misiuni Sputnik din 1957 au contat mult pentru iniţierea efortului American care le-a urmat. Pentru un timp inginerii de la Jet Prepulsion Laboratory din Pasadena s-au îndoit de misiunea lor "Project Deal." Aceasta din cauza lui Jack Froehlick, conducătorul proiectului, care era el însuşi un jucător de poker. După cum i-a declarat lui John Noble Wilford într-un articol din New York Times despre istoria programului spaţial, "Când se câştigă un pot mare, câştigătorul rămâne în preajmă şi face glume proaste, iar pierzătorul plânge, 'Deal!'"

După cum s-a întâmplat, multe dintre planurile pentru misiunile următoare au avut loc nu departe de Las Vegas, capitala poker-ului şi pariurilor, în deşertul dezolant al Nevadei. De fapt, 11 dintre cei 12 oameni care au mers pe lună s-au pregătit pentru misiunile lor la Nevada Test Site. Localizată la aproximativ 65 de mile la nordul Las Vegas-ului, Armstrong, Aldrin, şi alţii care au păşit pe lună toţi au participat la sesiuni de antrenament în deşert, un „peisaj selenar virtual" după cum l-a descris istoricul spaţial Peter Merlin lui Henry Brean într-un articol recent despre teste. De la mijlocul anilor 1960 până în 1972, NASA a avut astronauţi care exersau prelevarea probelor şi conducerea maşinii speciale de antrenament în deşertul Nevada.

Altă staţiune de cercetare în care erau testate rachetele are de asemenea legătură cu poker-ul -- Poker Flat Research Range deţinut şi administrat de University of Alaska's Geophysical Institute, nume care datează încă din secolul 19, amintit în nuvela lui Bret Harte "The Outcasts of Poker Flat." Dar rolul poker-ului în programul spaţial american este mai mare decât nişte coincidenţe geografice şi nume ale proiectelor şi unităţi de cercetare. Se pare că jocul a avut un rol important în pregătirea dinaintea zborului, de asemenea.

Anumite superstiţii urmau deseori înaintea misiunilor, inclusiv servirea aceluiaşi mic dejun forma din omletă şi friptură, fiind favoritul lui Alan Shepard, primul american în spaţiu. Alt ritual care se repeta înaintea misiunilor era acela în care comandantul misiunii juca cărţi cu echipa tehnică, continuând jocul până ce acesta pierdea o mână. După cum explica Alan Murphy în articolul său din 2008 "Mâna pierzătoare: tradiţia şi superstiţia în flota spaţială", „jocul de cărţi [fiind] descris în mai multe feluri ca blackjack şi ca un fel de poker cu cinci cărţi", de asemenea „ se pare că nimeni nu ştie cum a început acest obicei". Murphy speculează că ar fi început cu misiunea Gemini, prima care a avut un echipaj de doi oameni (şi prin urmare un comandant).

În zilele care au urmat întoarcerii lui Apollo 11 cu patruzeci de ani în urmă în această săptămână, era o problemă referitoare la cele cincizeci de pound de rocă selenară pe care au adus-o astronauţii înapoi. Unii oameni de ştiinţă credeau că rocile ar putea conţine microbi care ar putea afecta negativ oamenii şi/sau un efect nefavorabil asupra ecosistemului terestru. De aceea au fost efectuate teste pe roci iar astronauţii au fost izolaţi în carantină pentru o perioadă astfel încât să se asigure că aceştia au scăpat de orice efect negativ.

Ce au făcut astronauţii în perioada de recluziune? După cum Wilmot Hess, care a lucrat cu NASA's Manned Spacecraft Center din Houston în perioada în care a fost misiunea Apollo, i-a spus lui Carol Butler de la NASA's Oral History Project, oamenii şi-au petrecut zilele "bând bourbon şi jucând poker şi whatnot, simţindu-se bine."

Aterizarea pe lună a fost într-adevăr un moment incredibil in istorie şi ne captează într-un mod binemeritat încă o dată atenţia acum, cu patruzeci de ani mai târziu. Ca parte semnificativă a culturii şi istoriei americane, nu este surprinzător să vedem că poker-ul a jucat un rol în istoria Statelor Unite şi anume aceea de a ateriza cu succes omul pe suprafaţa lunii.

Bineînţeles, în săptămânile următoare discuţia din lumea poker-ului se va îndrepta către un altfel de Moon (lună)-- Darvin Moon, omul care va avea supremaţia la jetoane la masa finală din noiembrie când Evenimentul Principal al World Series of Poker se va încheia în sfârşit – iar acele jetoane vor fi pentru ceilalţi opt jucători o misiune de a le colecta ca pe alte numeroase roci selenare.

Related articles

Categorii de Stiri