Consilierul de poker, Vol. 67: Efectul Hawthorne

Efectul Hawthorne descrie o greşeală actuală descoperită de câţiva cercetători. Studiul original încerca să descopere relaţia dintre productivitatea muncitorului şi mediul de lucru. Prima variabilă introdusă a fost iluminatul. Întrebarea era: iluminatul mai bun determina un rezultat mai bun al activităţii muncitorului, iar apoi un nivel mai scăzut de iluminat reduce rezultatele muncitorului?

La început datele erau toate peste medie, se înregistra o productivitate mai mare cu mai puţină lumină şi apoi mai mare cu mai multă lumină şi apoi mai mare cu lumină normală. A început să pară că iluminatul nu făcea nicio diferenţă, productivitatea muncitorului era tot crescută dar apoi scădea fiind influenţată de altceva, sau poate chiar de nimic? Acest tip de informaţie nu este ceva neobişnuit în cercetare deoarece cercetătorii nu au controlat toate elementele din mediul înconjurător.

La un moment dat, unul dintre asistenţii de cercetare juniori a remarcat că nivelul de productivitate al muncitorilor creştea atunci când cercetătorii îi observau. Nu conta ce nivel de iluminare era, ci despre atenţia acordată de cercetător — chiar şi simpla prezenţă a cercetătorului — ceea ce afecta productivitatea muncitorilor. Astfel, avem Efectul Hawthorne, care se defineşte prin schimbări de comportament din partea participanţilor la teste în legătură cu atenţia pe care o primesc din partea cercetătorilor.

În mod clar Efectul Hawthorne poate încurca foarte multe cercetări bune, deci trebuie controlat, minimizat şi în general, cercetătorul trebuie să stea deoparte. Dar Efectul Hawthorne demonstrează de asemenea că putem influenţa modul în care alţii reacţionează la situaţii dacă ne plasăm în mediul lor şi practic le furăm motivaţia. Putem deveni noi factorul de motivare sau instrumentul de schimbare.

Îmi aduc aminte de fraza: Dacă nu faci nimic altceva cu viaţa ta, poţi fi măcar un exemplu negativ. Deci pentru a exemplifica în poker Efectul Hawthorne, ne-am îndreptat atenţia spre acest bad boy al pokerului: Phil Hellmuth.

De câte ori ai văzut aceste lucruri? Phil plusează un pot şi primeşte un reraise. Nu contează dacă Phil face fold acum sau dacă face fold după flop când celăat jucător pariază. El face fold. Dar când face fold, Phil va spune ceva care va avea efectul de: Fă în continuare acest lucru, vii după mine, îmi furi raise-urile. Fă asta în continuare şi te voi prinde în cursă. Voi face acea mână mare iar tu vei fura încă o dată raise-ul şi eu îţi voi întinde o cursă şi îţi voi lua toate jetoanele. Continuă ceea ce faci.

Ce s-a întâmplat aici? Ei bine, corelarea ar fi trebuit să fie următoarea: Phil se va retrage din faţa unui reraise sau Phil va face fold pentru a pune presiune. Dar corelaţia a devenit acum: ai făcut o greşeală când l-ai atacat pe Phil, dacă o faci din nou, te va costa toate jetoanele. Prezenţa lui Phil (şi a vocabularului său) a alterat faptele şi le-a făcut să se întâmple în acest mod. Phil a pierdut acea mână, celălalt jucător chiar l-a determinat să facă lay down şi asta a fost. Dar nu a fost chiar aşa.

O influenţă din exterior a intrat în scenă şi a schimbat rezultatele. Comportamentul lui Phil este acum mai important pentru joc decât ceea ce s-a întâmplat de fapt la mână. Aceasta este de fapt o strategie de poker grozavă din partea lui Phil. El a beneficiat de pe urma unei mâini pierdute. A schimbat rezultatele cercetării în favoarea sa. Poate ar fi trebuit să se schimbe numele din Efectul Hawthorne în Efectul Hellmuth. Problema este că, dacă le ceri jucătorilor de poker să definească Efectul Hellmuth, vei primi sute de răspunsuri diferite şi majoritatea nu ar putea fi publicate aici.

Efectul Hawthorne Effect este o schimbare de comportament bazată strict pe atenţia pe care altcineva o arată subiectului. Poţi schimba percepţia lucrurilor care se întâmplă cu adevărat într-un joc de poker dacă te implici în joc şi faci din prezenţa ta o influenţă mai mare decât ceea ce se întâmplă de fapt la masă.

• 
• 
• Trimite unui prieten
• Printeaza