Consilierul de poker Vol. 68: Teoria proceselor opuse

OK, aceasta poate fi puţin derutant dar teoria proceselor opuse are unele aplicaţii foarte utile pentru jocul de poker. Teoria de bază afirmă că emoţiile sunt pereche, ceva în genul una pozitivă cu alta negativă. Frica şi alinarea ar constitui un exemplu clar.

Observaţia care s-a făcut asupra miilor de exemple arată că atunci când o emoţie este trăită, cealaltă este reprimată. Adică este logic că nu vei simţi alinare ci frică atunci când eşti urmărit de un urs înfometat.

a) Emoţiile sunt perechi de trăiri opuse.
b) Când trăieşti o emoţie, cealaltă este suprimată.

Acum, acest lucru funcţionează în ambele feluri. Când pericolul încetează simţi alinare, frica fiind reprimată. Apoi s-a descoperit care era adevărata inimă a teoriei proceselor opuse: când prima emoţie este foarte puternică, emoţia opusă experimentată este foarte scăzută ca intensitate.

Să luăm bungee jumping. Prima dată îţi este foarte frică dar în cele din urmă sari şi după aceea este OK. Dar amicii tăi sar de mult timp şi nu sunt atât de speriaţi deci au simţit o mare alinare după aceea. Teoria spune că din moment ce te obişnuieşti tot mai mult cu emoţiile pereche, cu atât trăieşti mai intens emoţia-pereche.

De aceea folosirea drogurilor pe stradă conduce întotdeauna la dezastre. Ai nevoie de o cantitate din ce în ce mai mare de drog pentru a simţi acelaşi lucru, dar reacţiile opuse (retragerea etc.) devin mai puternice. Cu cât te obişnuieşti mai mult cu un drog cu atât mai puternică va fi reacţia opusă de retragere. Cu cât avantajul devine tot mai familiar, cu atât dezavantajul devin tot mai intens.

Acum să luăm partea pozitivă, cu cât îţi înfrunţi mai mult temerile în situaţii care produc anxietate, pe atât de multe efecte pozitive de succes şi alinare vor apărea. Cu cât devii mai puţin nervos atunci când vorbeşti în faţa unui grup sau în faţa unui şef dur, cu atât vei fi mai puternic deoarece trăirile opuse de încredere vor deveni tot mai intense.

Acum, la poker. Chiar ai o problemă când faci trei pariuri la un bluff sau la un semi-bluff. Poate că nu este frica din situaţia în care eşti urmărit de un urs înfometat , dar este frică. Frica de a pierde bani sau de a fi eliminat de la turneu. Dar te angajezi să faci acel bluff cu trei pariuri, deci doar o faci. Destul de repede, vei descoperi că se întâmplă două lucruri. Graba cu care adversarul face fold pe river este chiar foarte mare şi devine tot mai puternică cu cât se întâmplă mai des. În al doilea rând, când mişcarea nu funcţionează, rezultatul nu este un lucru atât de important ca prima dată când bluff-ul tău nu a avut succes.

Cheia aici este să înţelegi emoţia bună – cea pe care o trăieşti după o mână câştigătoare. Va creşte pe măsură ce emoţia pe care o ai atunci când faci mişcarea va scădea. Să ne gândim la acestea un minut.

Ţi-am spus că cercetarea arată clar că dependentul de droguri are parte de o trăire mai puţin "bună" pe măsură ce se obişnuieşte cu drogul, şi mult mai puternic efectele "rele" şi simptomele de abstinenţă. Acum îţi spun că prin forţarea rezistenţei pe care o ai la masă, prin executarea de mişcări mai puternice, prin asumarea de riscuri şi prin a juca jocuri avansate, vei avea parte de o grabă mai mare, de o recompensă emoţională pozitivă mai mare de la un joc pe care îţi place deja să îl joci. Îţi place să joci poker, nu? Deci te vei bucura în mod natural mai mult dacă îţi vei asuma riscuri mai multe şi vei învăţa să adaugi o mişcare care chiar acum te intimidează.

Evaluarea risc/recompensă: Jocul tău devine mai bun, te simţi mai bine şi câştigi mai multe jetoane. Singurul dezavantaj este că trebuie să găseşti mereu mişcări mai complexe pe care să le introduci n jocul tău de poker pentru a progresa continuu, pentru a continua să te simţi bine şi pentru a câştiga tot mai multe jetoane. Aceasta ar fi o situaţie de câştig-câştig-câştig!

• 
• 
• Trimite unui prieten
• Printeaza