Înainte să pariezi

Gândindu-mă la succesul meu de la începutul carierei de jucător de poker, realizez că agresiunea brută, fără orizont, m-a ajutat să fac profit lună de lună. Asta nu înseamnă că nu jucam corect, doar că nu prea ştiam de ce fac anumite lucruri sau de ce e bine să joc într-un anumit fel. Să nu mă înţelegi greşit, agresiunea fără minte are multe atuuri şi aş prefera oricând pasivităţii calculate, doar vreau să spun că mulţi jucători de poker nu ai nici o idee de ce fac anumite lucruri sau de ce aceste procedee funcţionează

Cea mai tipică situaţie care îmi poate demonstra punctul de vedere, este când un jucător are o pereche de popi, deschide cu raise preflop, un adversar plăteşte, pe flop vine un as şi el execută un „continuation bet". De ce procedează astfel? Vrea să obţină valoare de la o pereche mai mică? Cu siguranţă există situaţii când este bine să pariezi dacă aşa stau lucrurile. Sau vrea ca adversarul său să dea fold? De multe ori am auzit jucători justificând mutarea spunând „Reprezentam asul" sau 'Mergeam la cacialma'.

Nu are nici un sens. Dacă chiar reprezintă asul, singurele mâini care se vor speria sunt cele pe care le domină categoric. Singurele mâini împotriva cărora 'ar merge la cacialma' sunt cel care nu se vor arunca niciodată. Mai aud jucători justificând pariul de pe flop, spunând că faci un profit imediat dacă adversarul tău se va arunca de X ori, ceea ce e adevărat, doar că există metode mult mai bune de a obţine profit pe termen lung decât ceea care îl determină pe adversar să dea fold imediat.

Probabil cea mai proastă scuză pe care am auzit-o este aceea cu 'vroiam să văd cum stau' în mână. Metoda învechită, de a paria şi dacă adversarul reacţionează violent, are un as sau mai bine şi ştii că poţi renunţa. Este motivul pe care îl urăsc cel mai mult, deoarece transformi o mână foarte puternică într-un bluf. O să arunci toate mâinile slabe care poate ar fi încercat să te blufeze şi o să fii plătit când o să fii dominat. Există multe modalităţi de a juca mâna mai bine (inclusiv să pariezi pentru valoare) şi care vor avea şi efectul secundar de a-ţi furniza informaţiile de care ai nevoie.

Doar când am început să îmi analizez atent mâinile jucate, mi-am dat seama că habar nu aveam de ce pariez în anumite situaţii, dar după ce am muncit alături de antrenorul meu, el a reuşit să mă înveţe ca înainte de fiecare pariu să mă gândesc la scopul precis al mutării. Asta a fost de mult şi a început cu o mână pe care până atunci o consideram 'standard', dar despre care am înţeles că numai standard nu era.

Într-un joc 6 max. $2/$4 no limit, un jucător din UTG a deschis cu raise şi eu aveam AQo în blind-ul mic. Evident am dat re-raise, deoarece asta făceam întotdeauna când aveam o mână decentă, jucătorul din UTG m-a plătit şi pe flop au venit Q-J-T. Am pariat o sumă aproape cât potul, deoarece aşa obişnuiam cu pereche mare şi adversarul meu s-a pus all-in, nu mai aveam mult de plătit, aşa că am dat call şi adversarul meu a întors 3 valeţi.

Pe vremea aia am sugerat antrenorului meu că am avut doar ghinion, dar el mi-a spus că am jucat îngrozitor mâna şi că am făcut un c-bet groaznic (Am discutat şi despre diferenţele între a da re-rasie sau doar call cu AQ împotriva unui raise din UTG, dar acesta e un alt motiv pentru care am jucat prost şi e un subiect pe care îl vom studia cu altă ocazie). Problema era că am făcut un pariu care putea fi plătit doar dacă eram dominat. Era o tonă de mâini care mă băteau în acel moment. AA,KK,QQ,JJ,TT,QJ,QT,JT erau singurele mâini care puteau continua pe acel, în timp ce eu eram favorit doar împotriva AJ, AT sau KQ – doar că existau şanse mici ca aceste mâini să fi plătit re-raise-ul preflop, plus eu ţineam un as şi o damă, ceea ce reducea şansele ca acele combinaţii să fie posibile. Am învăţat că check-call era singura posibilitate de a face bani (când mâna mea era câştigătoare) şi pariul meu a fost catastrofal.

A fost probabil mâna cea mai revelatoare pentru mine, chiar dacă a fost destul de simplă, iar de atunci mi-am schimbat complet modul de gândire privind pariurile. De la mâna asta, îmi pun trei întrebări înainte de fiecare pariu pe care urmează să îl fac:

O să fiu răsplătit de o mână mai slabă?

Când am o mână puternică şi încerc să obţin valoare, în primul rând încerc să îmi imaginez ce mâini poate avea adversarul meu şi câte dintre acestea ar plăti un pariu. Evident contează FOARTE mult cine este adversarul şi dacă acesta este un jucător foarte slab, o să aibă un interval de mâini mult mai mare.

Mâna cu AQ este exemplul perfect de mână puternică , dar care nu o să obţină valoare de la mâini mai slabe, dar să vedem şi un alt exemplu, să spunem că ai 22 pe flopul 2-J-T cu două cupe. Aici o să te plătească aproape orice – un valet, un zece, orice draw la culoare, orice două cărţi mari şi orice pereche mai mare va plăti instantaneu, măcar primul pariu şi ai toate motivele să pariezi mult pentru valoare.

Compară asta cu A-6o pe flopul A-9-3. Aici pariul pentru valoare trebuie făcut cu grijă, deoarece asul va speria, iar fără draw-uri evidente, cel mai probabil te va plăti doar un as cu kicker mai mare. Aici, să transformi mâna în "bluff catcher" este cel mai profitabil mod de a juca, deoarece cu check-call vei oferi şansa tuturor mâinilor pe care le domini să bage bani în pot, în loc să se arunce. Dacă adversarul tău est un „calling station", lucrurile se schimbă şi probabil este mai bine să pariezi, pentru că acest tip de jucător te va plăti şi cu cărţi mai slabe.

Cu cât intervalul de cărţi cu care te poate plăti adversarii este mai larg, cu atât ar trebui să pariezi mai des. Un alt considerent important ar fi, care este suma cea mai mare pe care o pot paria pentru a fi plătit de o mână mai slabă – ceea ce este foarte complicat, contează ce cărţi sunt pe masă şi cine este adversarul, dar oricum este un aspect important şi ăsta.

Pot să conving o mână mai bună să se arunce?

O situaţie complet diferită este când încerci să furi un pot. Aici va trebui să te uiţi la cărţile comune şi să încerci să îţi imaginezi dacă flopul a întărit sau a slăbit presupusele cărţi ale adversarului. Există jucători care vor face cbet pe orice flop, ceea ce este o greşeală destul de mare şi se pierd multe jetoane jucând astfel.

Tocmai cum o masă plină de draw-uri şi cărţi mari este ideală pentru obţine valoare cu mâinile bune, aceasta nu este bună pentru bluf . Un flop 9-T-Q cu două trefle este total nepotrivit pentru a merge la cacialma, deoarece exista foarte multe combinaţii care vor plăti instantaneu: AA,KK,QQ,JJ,TT,99,AQ,KQ,KJ,AT,AJ,QJ,QT plus orice două cărţi cu draw de culoare etc. Dacă masa este legată, în general nu este bine să încerci să blufezi.

În schimb, dacă flopul este „ uscat ", blufurile au şanse bune, deoarece există puţine combinaţii care să fi lovit cărţile de pe masă. Flopurile precum K-7-2 sau A-9-3 sunt ideale pentru cbet, pentru că adversarul tău va trebui să aibă un popă sau un as pentru a continua. Există şi flopuri uscate care nu sunt prea bune pentru blufuri, în general cele de tip 2-2-6, deoarece nimeni nu va arunca nici o pereche şi mulţi ar putea continua şi cu orice două cărţi mari.

În timp ce mâna progresează, fii cu ochii pe eventualele ' cărţi sperietoare' care pot apărea şi pe care le-ai putea reprezenta în mod realistic. Dacă masa se împerechează pe turn sau o culoare din patru cărţi se completează pe masă, sunt situaţii bune pentru bluf, deoarece adversarii vor arunca toate mâinile care nu se potrivesc perfect cu aceste cărţi. Cărţile mari pe flopuri mici, un popă sau un as după flopul 226, sunt cărţi sperietoare perfecte.

Odată ce te-ai obişnuit să îţi pui această întrebare, ar trebui să începi să te întrebi "care este suma cea mai mică pe care o pot investi pentru a-l arunca?" Pe termen lung, un big blind sau câteva blufuri destinate eşecului salvate îţi vor mări enorm rata de câştig. Din nou, aceste decizii depind foarte mult de specificul situaţiei, dar recomand să experimentezi cu mărimile pariurilor pentru a începe să simţi care este suma potrivită pentru fiecare situaţie în parte.

Ce o să fac la un re-raise?

Întrebarea finală pe care mi-o pun este cea mai ignorată de către jucătorii agresivi. În orice moment când faci un pari, doar dacă nu eşti all-in, există şanse ca adversarul tău să facă re-raise. La această problemă se împotmolesc cei mai mulţi jucători, ei fac un pariu mare şi sunt luaţi prin surprindere când adversarul are o reacţie puternică şi nu mai ştiu ce să facă. Este şi mai greu în cazul jucătorilor online, acolo unde ai un timp limitat de gândire, aşa că mai bine îţi faci o obişnuinţă din a planifica în avans reacţia ta la un re-raise.

Exemplul ideal este cel cu KK pe masa A-6-7 cu două pici, împotriva unui adversar foarte loose-pasiv. În această situaţie este recomandabil să pariezi, pentru că adversarul poate plăti cu multe cărţi mai proaste, dar ce o să faci la un re-raise? Brusc te trezeşti că te afli între ciocan şi nicovală, întrebându-te dacă adversarul tău este capabil să semi-blufeze cu un draw.

Dacă te-ai fi decis înainte să pariezi, ţi-ar fi fost mai uşor în continuare, iar decizia ta înainte de acţiunea adversarului ar fi fost mult mai obiectivă, fără să fie afectată de pulsul mărit excesiv. Dacă ai decis înainte să pariezi că re-raise-ul înseamnă că are un as, arunci lejer cărţile când asta chiar se întâmplă, în loc să începi brusc să creezi scenarii, punându-l doar pe mâini pe care le baţi şi să pierzi tot ce ai cu perechea de cowboy.

Aşa poţi să decizi şi dacă este cazul să pariezi sau nu, dacă de exemplu ai un draw bunuţ, dar nu fantastic şi care nu este suficient de bun pentru a plăti un raise, poate vei prefera să faci doar check-call. Sau poate determina ce sumă să pariezi. Dacă ai o mână pe care nu o vei arunca la raise, poţi paria mult, respectiv dacă nu eşti hotărât să mergi până la capăt, poţi să pariezi mai puţin.

Există milioane de întrebări pe care ţi le poţi pune înainte să pariezi, de fapt înainte de orice tip de acţiune în poker, dar am considerat că pentru mine aceste trei au fost cele mai importante şi cele care m-au ajutat cel mai mult. Obişnuieşte-te să îţi pui aceste întrebări şi sunt convins că procesul tău de gândire se va îmbunătăţi vizibil şi o să scapi şi de stres în poturile mari.

• 
• 
• Trimite unui prieten
• Printeaza