Party Poker Premier League: Recenzie

Party Poker Premier League: Recenzie 0001

Lasa-ma sa te duc cu 7 ani in urma cand ceva m-a schimbat in interior pentru totdeauna. Nu am stiut de acest lucru decat 4 ani mai tarziu, si in timp ce cateva luni trebuiau sa se alinieze in viata mea pentru ca eu sa vad lumina, ea a fost acolo, in adancul meu de atunci si nu a disparut niciodata. Pokerul este in sangele meu si in oasele mele, fiind adus la suprafata prin cel mai puternic mediu dintre toate - Televiziunea.

"Oh Dumnezeule! A primit-o pe river!" striga Jesse May in timp ce un tip cu o infatisare de temut si cu un nume si mai de temut, "The DevilFish" mai face inca o victima. Pe masura ce isi aduna jetoanele intr-o singura stiva inalta de un metru, el ranjeste precum o pisica Cheshire, si priveste peste ochelarii sai de culoarea rubinului, ce sunt asezati pe varful nasului doar pentru a-l face sa para "cool". El arata mai mult decat cool. Acest om pune frica lui Dumnezeu in adversarii sai, chiar si in cei care nu cred in Dumnezeu. Aceasta este dominatie, distrugere totala, razboi, si nu vreau doar sa ma regasesc la acea masa, vreau sa fiu The DevilFish!

Dupa 7 ani, nu mai vreau sa fiu Dave Ulliot. Sunt foarte fericit cu jucatorul de poker ce am devenit, dar spre exasperarea mea, nici un show de poker din seria originala Late Night Poker nu s-a imbunatatit. Chiar si, refacerea recenta a seriilor "Late night poker Ace" si "Late Night Poker Masters" a fost insesizabila, fara viata si indraznesc sa spun ca au participat jucatori cu prea putin talent. Bineinteles asta este doar opinia mea. Poate check-plusatul cu minimum posibil la a doua pereche atunci cand exista o chinta si o culoare pe flop e o strategie meta-gaming de geniu pe care eu nu o pot vedea, sau poate am dreptate, si majoritatea jucatorilor de poker de la TV din aceste zile chiar nu stiu ceea ce fac dar nu asta este problema.

Ceea ce stiu cu siguranta este ca nu vreau sa vad cum celebritatile, starurile porno, sau jucatorii de rugby isi incearca mana la poker, si nici nu vreau sa vad cum jucatorul calificat de pe internet #1 il bate pe jucatorul calificat de pe internet #2. Este plictisitor. Chiar si acoperirea EPT este groaznica pentru ca numarul mare de mese inseamna ca, calitatea pokerului este diminuata drastic iar comentariul este sincer, o prostie totala. Cand ma uit la poker pe TV trebuie sa vad pasiune, emotii, sange, transpiratie si lacrimi. Vreau sa vad curaj adevarat si emotii. Vreau sa vad indemanarea reala daruita de Dumnezeu iar intr-un an in care am ajuns sa realizez ca nu ne putem baza ca televizarea Evenimnetului Principal World Series of Poker sa ne furnizeze acest element de baza si crucial al jocului, atunci unde altundeva putem sa ne imdreptam?

Asadar, saptamana trecuta Pokernews mi-a cerut sa calatoresc la Maidstone Studios in Kent pentru a acoperi noua serie televizata numita "The PartyPoker.com Premier League", despre care ei au zis ca va fi ceva special. "Hmmmm…" M-am gandit..., "Chiar Asa?" Dupa cum prea bine vedeti sunt destul de cinic si incapatant, deseori spre detrimentul meu, dar m-am dus oricum la Maidstone, cu o minte deschisa si determinat sa nu sarut posteriorul nimanui. Daca acest show ar fi mirosit precum sosestele urat mirositoare atunci nu as fi mintit despre acest lucru.

Ideea show-ului era destul de simpla. In loc sa invite jucatorii sa joace o runda pentru a se califica in runda urmatoare sau mai departe catre marea finala, ei jucau sase runde fiecare si castigau puncte intr-un tabel al ligii. In acest fel jucatorii nu intrau si ieseau imediat din joc simtindu-se astfel foarte nesatisfacuti. Se aflau toti aici pentru lunga competitie si li se va da destule sanse pentru a performa. Daca performantele lor nu erau suficient de bune, atunci ei erau eliminati, daca dominau rundele atunci ajungeau direct in finala mare si daca erau undeva pe la mijloc se calificau in jocul decisiv heads-up. "Bad beat astazi? Nu te ingrijora, poate va fi mai bine in runda de maine si vor exista mereu si jocurile decisive " . Mi se parea destul de corect.

O alta inovatie a acestui show era jucatul a 21 de maini pe nivel, in loc de folosirea unui ceas. Acest lucru permitea foarte mult joc in nivele initiale, dar nu insemna ca atunci cand se ramanea in trei jucatori sau heads'up turneul ar fi durat in continuare alte 80 de maini, precum s-a intamplat in multe alte show-uri cu un format Sit n' Go.

Jucatorii alesi pentru liga nu numai ca asigurau multa tachinare distractiva, ei mai asigurau si practicarea unui poker de mare clasa. Cei 12 jucatori au fost Phil Hellmuth, Dave 'The Devilfish' Ulliott, Tony G, Andy Black, Kirill Gerasimov, Liz Lieu, Ian Fraser, Roland De Wolfe, Vicky Coren, Juha Helppi, Kenna James si Eddy Scharf.

„Camera verde", un nume atribuit unei camere care nu are nimic verde inauntru, a fost locul unde am privit o transmisie aproape in direct a tuturor rundelor in compania altor jucatori si reprezentantii echipei Matchroom si Party Poker. Treaba mea era sa comentez evenimentul in sectiunea de reportaje live a site-ului nostru. In prima runda s-au aflat DevilFish, Phil Hellmuth, Tony G si Andrew Black deci iti poti imagina ca schimburile verbale de dinaintea jocului au fost foarte taioase. Phil Hellmuth s-a ridicat de la masa cand directorul turneului Mad Marty Wilson le-a explicat cateva dintre reguli, el simtindu-se exclus. Jucatorii se intepau deja cu ace iar jocul nici macar nu incepuse. Exista atat de multa tensiune inaintea jocului, incat stiam ca aceasta urma sa fie una dintre cele mai agreabile saptamani de munca din viata mea, si asa a si fost.

Punctul forte al saptamanii a fost pentru a mine sa vad cum Tony G l-a provocat pe Phil Hellmuth intr-o cursa de 4 ture in jurul mesei TV unde Phil a fost descalificat de Judecatorul, Andrew Black, pentru ca a ales o scurtatura in zona locurilor, cu toate ca Tony G a ales sa alerge in directia gresita. Au existat de asemenea niste comentarii clasice din partea jucatorilor carora li s-a oferit sansa sa spuna ceea ce cred despre adversarii lor in rundele in care nu jucau. Comentariul lui Tony G aupra jocului Heads up dinte Liz Lieu si Kenna James este extraordinar.

Comentariul lui Dave Ulliot a fost de asemenea excelent, nu numai din punctul de vedere al strategiei dar si din cel al distractiei. Odata cand masina de amestecat cartile de la masa TV s-a stricat si Marty Wilson a incercat sa o repare, Ulliot a venit cu fraza lui clasica "Uite, Marty o sa isi prinda acum cravata in masina de amestecat carti. O data am avut un prienten care si-a prins cravata intr-un aparat de fax si a ajuns intr-un birou din Tokyo".

Cand acest show va fi difuzat pe Channel 4 pe 1 Mai eu cred ca va fi ceva cu totul si cu totul special. Modul in care este editat va fi foarte important, si cu toate ca am vazud deja absolut toate mainile ma voi uita din nou la el. Pentru prima data dupa multi ani cred ca oamenii vor fi cu adevarat delectati de un show de poker.

Vreau sa ii multumesc lui Eddie Hearn de la Matchroom si de asemenea Party Poker pentru ospitalitatea incredibila oferita. A fost o experienta grozava si sper ca show-ul nu este numai un succes dar ca vor urma si alte serii. De asemenea multumiri speciale, lui Mickey May pentru fotografiile ei si echipei pokernews pentru crearea unui sistem excelent de actualizari live ce va face blogging-ul meu sa arate mult mai bine decat este de fapt.

MAI POTI CITI:

Ce părere ai?