Top10 Povești în 2010, nr.1: Anul familiei Mizrachi

2011 Ianuarie 04

Eric Ramsey

Top10 Povești în 2010, nr.1: Anul familiei Mizrachi 0001

Când lumea pokerului se uită în spate la anul 2002, un nume le vine în minte: ”Ivey”. Trei brățări într-un an îți asigură un capitol în enciclopedia pokerului. Un an mai târziu, ”Moneymaker” își lasă propria amprentă în cărți. Când istoria se uită peste 2010, va avea un alt cuvânt predominant. Și cel mai probabil nu va fi Duhamel. Zeci de jucători, inclusiv canadianul campion în Main Event, au ieșit în față, dar a fost fără îndoială anul ”Mizrachi”. Michael va avea cele mai multe pagini dedicate ralizărilor sale, dar imaginea este completă avia cu numele fraților Robert, Eric, Donny și chiar a nevestei Lily, combinată într-un scenariu care pe parcursul anului ar putea considerat ca fabricat în studiourile din Los Angeles (unde a început această poveste) și turnată în deșerturile Las Vegasului.

Michael ”The Grinder” Mizrachi a intrat pe scena pokrului la finalul lui 2004 cu două sferturi de milion de dolari încasate pe final de an – unul după o victorie în evenimentul de 2000$ la Five Diamond Poker Classic și altul la o masă finală World Poker Tour în Tunica. O lună mai târziu, în Februarie 2005, își făcea introducerea pentru toți cu un premiu de 1,8 milioane de dolari și primul titlu major obținut în LA Poker Classic, scăpând rapid de perioada de ”rodaj”. Un an mai târziu, la începutul lui 2006, incendia efectiv listele de participanți în WPT, terminând pe locul doi și apoi pe locul întâi în turnee consecutive la Goldstrike World Poker Open și Borgata Winter Open, ambele în Ianuarie. Cele două premii au însemnat încă 1,7 milioane de dolari în contul său, iar Mike era pe cale să facă pasul de la un jucător de poker la un brand al jocului.

Pe măsură ce se apropia Ianuarie 2010, cariera lui Michael Mizrachi includea cele două titluri WPT, 19 cashuri WSOP (cu unul mai mult decât Robert), două mese finale WSOP (față de cinci ale lui Robert), plus mai bine de 7,5 milioane dolari în câștiguri. Totuși, The Grinder era încă în centrul atenției discuțiilor pe tema ”cel mai bun jucător de poker fără o brățară”, iar unii erau chiar ironici vizavi de rezultatele lui. Era 2008 când ajunsese în sfârșit la o masă finală WSOP, iar comunicatul oficial suna așa:

Michael "the Grinder" Mizrachi s-a buurat de succese uimitoare în turneele de poker recente. Câștigurile sale depășesc 6 milioane dolari. Dar departe de acestea, Mizrachi nu a reușit prea multe în WSOP. Aceasta era prima lui apariție la o masă finală. Din păcate, a terminat pe locul opt.

Există ceva dramatism la mijloc. Oricum, lucrurile au fost puțin mai bune mai târziu în acel an, când Grinder a ajuns la o a doua masă finală într-un eveniment de 10.000$ Pot-Limit Omaha World Championship. Coincidență, Mike încerca să câștige prima sa brățară în evenimentul în care fratele său câștigase prima brățară din carieră cu un an în urmă. Mizrachi nu a putut însă să păstreze titlul în familie, ieșind pe locul trei.

În 2009, The Grinder nu a reușit clasări în bani laWorld Series Of Poker, dar a revenit în 2010 cu un nou arsenal. Al 41-lea WSOP s-a deschis cu un 50.000$ Players Championship pentru care urma să fie acordat trofeul memorial Chip Reese. Premiul real era însă brățara și dreptul la laudă care venea la pachet, iar noul 8-Game Mix a atras probabil cei mai talentați 116 jucători posibili. Doi dintre ei aveau numele de familie Mizrachi, din moment ce frații Michael și Robert au intrat la mese. Cinci zile mai târziu, echipajul de transmisie ESPN găzduia o veritabilă reuniune a familiei Mizrachi, din moment ce ambii jucători au luat loc la masa finală alături de alți șapte străini.

Pokerul a mai văzut rivalități între frați în trecut, dar niciodată nu a avut doi membri ai unei familii luptându-se între ei atât de brutal pentru același premiu. Când Michael Mizrachi l-a eliminat pe locul șase pe David Baker, el și Robert au devenit perechea de persoane înrudite care termină cel mai sus într-un eveniment WSOP din istorie. The Grinder era al cincilea în chipuri intrând în ziua respectivă, dar a fost Robert care a ieșit pe locul cinci. Și cel care i-a venit de hac a fost chiar fratele său mai mic. Rămas cu puține chipuri, Robert a mizat totul pe și a primit un call de la Grinder care avea și a prins un al doilea valet pe turn. Robert a luat imediat loc în rândul celor care îl susțineau pe fratele și de acum nașul său, iar noaptea s-a dovedit a fi una de anduranță. Multe, multe ore mai târziu, Michael reușea să câștige trofeul și prima sa brățară – una oricum destul de importantă. Grinder reușise să câștige unul din cele mai prestigioase evenimente ținute vreodată, dar nici el nici altcineva își putea imagina ce dimensiuni avea să ia acest WSOP și că se afla abia la început, dar nici ce rol avea să joace familia sa în succes.

Michael a continuat acea victorie cu alte trei clasări în bani și două mese finale, ambele în evenimente de 10.000$. S-a clasat pe locul șase în Seven-Card Stud World Championship, după care a terminat pe locul opt în Limit Hold'em World Championship – totul în Iunie. Deja mândru deținător al unei brățări WSOP din acel PLO în 2007, și fratele Robert a avut un an la fel de răsunător la WSOP 2010. După acel traseu lung în primul eveniment, Robert a strâns alte patru clasări în bani, ajungând la masa finală a evenimentului H.O.R.S.E. și un alt PLO până la finalul verii. Când Main Eventul a început în Iulie, lumea pokerului nu își putea lua ochii de pe cei patru frați Mizrachi. Michael, Robert, Eric și Donny fiecare au pus câte 10.000$ pentru a juca, îmbarcându-se într-unul din cele mai intens urmărite și aprig disputate trasee ale istoriei recente.

Frații Mizrachi au supraviețuit cu toții zilelor de start, lucru care s-a întâmplat și în ziua 2. Media chipurilor a trecut în ziua 3 de 200.000, iar Eric era singurul dintre ei care se afla sub acest barem înainte de startul zilei 4 care avea să stabilească numele celor care se vor afla în bani. A reușit să își croiască totuși drum spre locurile plătite, încheind turneul pe locul 718, cu 19.263$ premiu. Odată cu eliminarea sa, a devenit șef de galerie pentru frații rămași în competiție. În ziua 5, Donny a fost următorul Mizrachi eliminat, încasând 36.463$ pentru locul 345. Mai rămâneau Robert și Michael să se întoarcă pentru ziua 6, al doilea fiind la numai câțiva pași de primii 25 la numărătoarea chipurilor, cu 205 jucători încă rămași în competiție. Deja era o mare realizare pentru frații care porniseră împreună în WSOP 2010.

The Grinder a început ziua 6 a Main Eventului pe locul 30 și a încheiat ziua pe locul doi. Pe parcursul disputei, a fost de mai multe ori la conducere după ce a luat poturi mari pe seama lui Duy Lee, Brock Bourne, Matthew Schreiber și Randy Dorfman. În altă parte a sălii, lucrurile luaseră însă pentru Robert o turnură negativă. Intrat în ziua 6 cu un stack foarte subțire, Robert a reușit să dubleze devreme de două ori. Mai întâi, -rile lui au rezistat împotriva cărților avute de Robert Pisano; apoi perechea lui a trecut de ale lui Manuel Davidan. A doua dublare l-a readus pe Robert în cursă, dar nu a reușit să păstreze avantajul până la pauza pentru cină. Avea mai puțin de zece blinduri când a mizat totul pe și Josue Sauvageau i s-a opus cu . Masa l-a eliminat pe Robert (locul 116, 57.102$) și acesta s-a alăturat galeriei fraților săi Eric și Donny. The Grinder rămăsese să ducă drapelul familiei, singur la mese, dar în nici un caz singur în sală.

Nu se punea problema că nu ar face față, dar ziua 7 a fost una de muncă. Trendul era descrescător la începutul zilei pentru el, iar la fiecare numărătoare oficială stiva sa de chipuri pierdea câte un milion. A coborât până la 1,51 milioane de chipuri când a mers all-in cu împotriva mâinii ținută deWilliam Thorson. Masa a scos la iveală și Mizrachi a revenit în concurs, după care a reușit să ajungă din nou la 7,5 milioane când a făcut o chintă care să bată setul lui Cory Emery când mai rămâneau 32 de jucători. Michael era pe locul 16 când ultimii 27 jucători s-au retras la somn pentru a reveni a doua zi în ultima sesiune de vară a Main Eventului. Pentru două treimi dintre ei, avea să fie un cec destul de modest. Pentru nouă, premiile aveau valoarea necesară să le schimbe viața, printr-un loc câștigat la masa finală din Noiembrie.

În ziua 8, Michael a prins o pereche care i-a adus un pot minor în prima mână, iar acei popi aveau să fie laitmotivul zilei decisive. Încă o dată, nici un succes nu a venit ușor, iar trendurile crescătoare pentru Grinder au fost în curând șterse de poturi masive trecute la pierderi. Unul dintre ele a venit când asul și optarul său au fost prea slabi pentru a face față perechii avută de Hasan Habib. Mâna l-a lăsat pe Mizrachi cu stiva cea mai mică între 15 jucători rămași. Loialitatea popilor a revenit apoi de partea Grinder-ului, când l-au ajutat să-și dubleze chipurile pe seama lui John Racener, jucător care avea o pereche de valeți pe o masă cu valet cea mai mare carte. Câteva runde mai târziu, Mike avea din nou peste opt milioane de chipuri, fiind întărit de sectorul în care fanii săi deveniseră extrem de zgomotoși pe parcurs ce noaptea s-a instalat. În sfârșit, chiar înainte de răsăritul soarelui, Brandon Steven a pierdut o mână decisivă și a fost eliminat pe locul 10, iar locul lui Mizrachi în November Nine era asigurat. Incredibil!

Febra revenirii lui Mizrachi pentru sesiunea finală din Noiembrie a fost ceva ce lumea pokerului nu mai văzuse, din moment ce imaginea sa și a familiei sale își croise drum spre cele mai mari instituții media și spre cele mai importante show-uri TV. Când The Grinder și-a făcut marea intrare în Noiembrie, era al șaptelea la chipuri, dar nu a durat mult până când au rămas șapte jucători la masă și el devenise lider cu 50 de milioane în fața sa. Totul a fost fulgerător și la un moment dat l-a avut all-in inclusiv pe cel care avea să devină campion. Duhamel a fost nevoit să lupte pentru viața sa în a 150-a mână a serii, când al său a bătut pe flop treiarii ținuți de Mizrachi, suflându-i lui Michael aproape jumătate din chipuri. Cei doi s-au duelat din nou 19 mâini mai târziu cu Duhamel având , o carte care bătea ținut de Mizrachi pe o masă . Disputa i-a tăiat încă 12 milioane de chipuri lui Mizrachi, iar restul rămas nu l-a mai ținut mult. După 185 de mâini la masa finală, acelașii Duhamel cu ași în mână i-a spulberat visul lui Mizrachi, dar cursa fascinantă făcută de The Grinder i-a asigurat un loc în discuția despre cel mai mare jucător care să fi jucat vreodată.

Presa pokerului și comunitatea fanilor a învățat în anii recenți să aibă grijă când folosește cuvintele ”nu se va mai întâmpla la fel vreodată”. Lucruri bătute în cuie sunt acum dublate și depășite cu mare regularitate pe măsură ce jucătorii întineresc, se îmbogățesc și devin mai curajoși. totuși, e greu să ne imaginăm că se pot găsi patru frați care să facă același lucru pe care l-au făcut frații Mizrachi. Mai mult, putem spune cu încredere că sunt mici șanse ca realizările lui Michael să fie revăzute în era modernă a pokerului. Un motiv ar fi că Players Championship probabil că nu va fi în program în 2011 și nici în perioada imediat următoare. WSOP 2010 a fost în esență o coroană cu trei bijuterii: Players Championship, Main Eventul și distincția de Jucătorul Anului. The Grinder a pus stăpânire pe prima cu destulă ușurință, fiind practic la o aruncare de ban pentru a le câștiga pe celelalte două. Orice jucător normal ar fi mulțumit să realizeze aceste performanțe în întreaga viață, dar Michael Mizrachi a fost la un pas să pună mâna pe Tripla Coroană în același an. Asta cu siguranță că a primit votul nostru pentru cea mai frumoasă realizare a lui 2010, iar următoarea decadă va trebui să își îmbunătățească jocul pentru a depăși Anul Mizrachi.

Deschide un cont Lock Poker prin PokerNews și poți participa în seria de freerolluri de câte 10.000$ pe care le oferim în exclusivitate.

Eric Ramsey