Un editorialist Forbes îl acuză pe Obama de ipocrizie în privința pokerului online

Pasiunea lui Nixon pentru poker este categoric atestată: s-a dovedit că prima sa campanie a fost finanțată din câștiguri obținute la masa de poker, iar după o reacție negativă când a pierdut o mână de poker, a fost taxat de un prieten, și el jucător de poker, Tip O’Neill, președintele Camerei Reprezentanților: „Cine plânge pentru un pot de 40$ n-ar trebui să fie președinte”.

Mulți alți președinți, inclusiv Ulysses S. Grant, Theodore Roosevelt, Franklin Delano Roosevelt, Harry Truman, Dwight Eisenhower și Lyndon Johnson au fost și ei recunoscuți pentru că jucau poker.

Truman a fost probabil cel mai pasionat: „Avea un set de poker marcat cu sigiliul prezidențial și avea un semn pe birou care spunea «Banii se opresc aici». O altă referință: poziția dealerului era marcată de un cuțit care avea un dolar sculptat ca mâner, astfel încât «banul să circule» pe la toți jucătorii.

În 4 Martie 1946, Truman a jucat poker cu Winston Churchill până la 2:30 dimineața în timp ce călătoreau împreună spre Fulton, Missouri, unde liderul Marii Britanii avea să țină istoricul discurs «Cortina de Fier». Jucând împreună, s-a format o relație mult mai apropiată, notează istoricul David McCullough. «D-le președinte», a spus Churchill când se împărțeau cărțile, «cred că atâta timp cât vom juca poker, îți voi spune Harry». «Nicio problemă, Winston», a fost replica.

Cum rămâne cu președintele Obama? În Senatul Chicago, juca în mod regulat poker cu republicani și democrați, în fiecare Miercuri seara (începeau la 7pm și de multe ori depășeau ora 2am). Iar în campania din 2008, a trecut în CV-ul său la secțiunea «calități ascunse» că se consideră «un jucător destul de bun de poker».

În ciuda istoriei personale, pe 15 Aprilie, Departamentul de Justiție al președintelui Obama a închis siteurile americane pentru trei din cele mai populare camere de poker (PokerStars, Full Tilt Poker și Absolute Poker). Măsura a fost luată sub cadrul legal creat de Unlawful Internet Gambling Enforcement Act 2006 (UIGEA) – o lege care a trecut în ultimul minut ca atașament al unui alt proiect legislativ distinct. A fost apoi semnată pe 13 Octombrie 2006 de președintele George W. Bush - și el un jucător de poker în timpul facultății.

Legea, și fiți siguri că urmăriți acest pasaj cu atenție, spunea că este ilegal ca instituțiile financiare să proceseze tranzacții pentru siteuri de jocuri online, dar nu interzicea dreptul americanilor de a juca online. După ce s-au închis camerele de poker online din SUA, companii străine au umplut golul pentru câțiva ani, până la evenimentele din Aprilie. Acum, dacă cetățenii americani doresc să practice un joc american (apărut în Vestul Sălbatic) pe internet (dezvoltat și el la început în SUA), pot să facă asta numai din străinătate.

UIGEA interzice «jocurile de noroc». Dar este pokerul un joc bazat numai pe noroc?

În jocul meu lunar pe mize mici cu prietenii, sunt mereu aceiași jucători care câștigă. Asta pentru că este necesară și o mare cantitate de talent aici. Într-adevăr, pokerul este un amestec de logică (precum șahul), probabilitate (precum ruleta) și studiu comportamental. Președintele Obama cu siguranță că este de aceeași părere: de ce s-ar proclama «un jucător destul de bun de poker»? Nimeni nu spune că este «un jucător destul de bun la loto».

Aparent, membrii congresului cred că loteria este mai mult talent decât noroc. Și asta pentru că au iertat-o de aceeași lege a jocurilor online, împreună cu pariurile pe curse de cai și jocuri fantastice. Acest fapt mai evidențiază că legea nu era destinată protecției sociale în fața jocurilor de noroc.

Steven Levitt, autorul cărții «Freakonomics», alături de colegul său Thomas Miles, a publicat în Mai un studiu prin care investigau «Rolul talentului versus cel al norocului în poker». Au comparat rezultatele jucătorilor identificați în trecut ca jucători de performanță, apoi i-au pus lângă jucătorii înscriși la World Series Of Poker 2010. Jucătorii consacrați au obținut un câștig mediu de aproximativ 30%, comparativ cu o pierdere de 15% a restului jucătorilor. Diferența majoră evidențiază că jocul este bazat pe talent.

Cei doi autori mai notează că atunci când s-au desfășurat teste academice similare pentru gestionarea activelor, o zonă considerată de înaltă iscusință, cel puțin din partea consumatorilor care plătesc miliarde de dolari în comisioane de gestionare, «puține dovezi de iscusință» au fost găsite.

«Puține dovezi de iscusință» este și o descriere demnă pentru prioritățile legislative din 2006 – axate pe proiecte lipsite de importanță precum hărțuirea jucătorilor de poker, în loc să limiteze artificiile financiare premergătoare picajului pieței din 2007-2008. Și oricum, este puțin probabil ca istoria să rețină multe despre atacul jucătorilor de poker lansat de Departamentul de Justiție al lui Obama din 2011.