Blog: Cum să treci peste marile înfrângeri, de Alec Torelli
În cel mai recent blog al său, profesionistul Alec Torelli discută despre marile înfrângeri și cum să treci peste ele.
Aceasta este o serie de două articole în care voi aborda metodele de recuperare dintr-un downswing, schimbarea punctului de vedere și menținerea unei atitudini pozitive și a fericirii generale. Este un răspuns pentru un mesaj scris de “Saxophone” pe forumul TwoPlusTwo, jucător care se luptă să treacă peste pierderea unui bankroll de 500.000$.
Prefață: O experiență personală
Mergând prin Bellagio, văd o mulțime mare de oameni strânsă în jurul unora care strigă din toate puterile. Mă opresc să văd care e cauza scandalului. „Ce se întâmplă?”, îl întreb pe unul din privitori.
“Kevin Garnett și Paul Pierce joacă blackjack.” Îmi fac loc până în față. Grupul erupe cu mâinile în aer. În acest proces, un om beat aproape că își varsă berea în capul meu. Probabil că au câștigat o avere.
Când le văd mâinile, primul lucru pe care îl observ nu sunt mizele lor, este ceasul lui Kevin. Masiv, bătut în diamante, strălucitor chiar și în lumina difuză a cazinoului. Ochii mi se mută de pe încheietură pe degete. Nu se poate. Mijesc ochii pentru a fi sigur, dar cei doi au în mâini cipuri roșii, inconfundabile. Mizează 10$ pe mână.
Motivul: Stimularea
Chiar dacă abia jucau, entuziasmul crea multă agitație în jur. Pe de altă parte, un jucător de poker pe mize mari poate să câștige cu o fracțiune din același efort o sumă cu trei zerouri mai mare decât ei. Cum este posibil? Când riscăm bani, mintea dezvoltă o toleranță pentru stimulent, la fel ca în cazul unui alcoolic, unul care să poată să consume zece pahare lejer. Excesul devine normal.
Există atâta fluctuație câtă suntem capabili să suportăm înainte ca banii să devină reali. Odată ce trecem această graniță, emoțiile revin.
Când câștigăm, apare fericirea și euforia. Când pierdem, durere și panică. Când pierdem, senzațiile sunt mereu mai puternice decât atunci când câștigăm. În pierderi, sunt atât de devastatoare stării noastre, că eu personal mă refer la durerea acută ca durere marginală (PT – pain threshold).
Aceste PT-uri variază în funcție de frecvența cu care joci. Pentru sportivii care riscă rar bani, o cantitate cât de mică de volatilitate este entuziasmantă.
Problema: Forțarea
Dacă un individ alege să joace jocuri de noroc, depășirea PT-ului este inevitabilă. Poate fi controlată dacă implementezi limite de pierderi înainte ca limitele tale de suferință să fie atinse sau dacă iei pauze după șiruri de rezultate pierzătoare. Chiar și așa, este un sfat bun, dar care în practică nu funcționează mereu.
Mai întâi, trebuie să depășim limita de durere pentru a ști care este aceasta. De asemenea, un joc mare cu o circumstanță profitabilă poate fi irezistibil chiar și pentru cel mai conservativ jucător de poker. Să o spunem pe-aia dreaptă, ne place să riscăm. Problema reală atunci este cum să ne revenim când inevitabilul se produce?
Soluția fizică: Ia măsuri
Viața unui jucător de poker îl desensibilizează față de bani. Pentru mine, este o luptă constantă în interior pentru că nu sunt nici măcar prin apropiere în privința veniturilor ca să justific o asemenea stare psihologică. Cea mai mare mână pe care am pierdut-o a fost de 475.000$. Cel mai mare downswing a fost de 1.000.000$. După fiecare, am experimentat o senzație de pierzanie, disperare și un gol interior, similar cu durerea unei despărțiri într-o relație amoroasă. Din experiență, cea mai bună metodă de refacere dintr-o asemenea stare de traumă este să desparți în două realități distincte elementele cheie: pokerul și viața.
Știu că PT-ul meu este valoarea maximă pe care pot să o pierd fără să îmi pierd perspectiva. Limita de câștig (Win Cap - WC), este valoarea opusă. Când una din acestea este depășită, îmi iau o zi liberă în care să fac un lucru nou și creativ, să descopăr ceva, să experimentez altceva. Un lucru simplu de făcut este să încerc un alt restaurant, să merg într-o parte necunoscută a orașului sau să intru în sala de forță. Câteva exerciții fizice pot face diferența între un reset de succes și o dimineață stresantă.
Pentru alte terapii, cumpăr ceva mic sau un cadou de revenire. Astfel, îmi reîntăresc adevărul că banii pe care îi fac în poker au valoare în lumea reală și mă motivez să joc mai bine.
Uneori, nu am posibilitatea să îmi iau o zi liberă. O partidă cash mă atrage la masă sau, chiar mai probabil, depășesc PT-ul în timpul unei sesiuni și doresc să joc mai departe. Cea mai rapidă metodă prin care să redobândesc atenția este puțin tulburătoare, poate chiar o blasfemie, dar funcționează. Rup bani.
Corect. Mă ridic de la masă, iau o hârtie de un dolar, o rup în bucăți și o arunc. Dacă tocmai ai ridicat din sprâncene, e bine. Este o procedură intenționat dureroasă și ne amintește că suferința nu este din cauza banilor, ci pentru că mintea, creierul, este dependent de stimulare.
Pentru a recrea această scânteie, avem nevoie de mai multă energie și niveluri tot mai mari de fluctuație. Acest sacrificiu de un dolar amărât salvează alte mii de dolari la mese.
În cele din urmă, trebuie să ne amintim de lucrul care le domină pe toate – fericirea. Când decidem dacă jucăm sau nu poker, nu ar trebui să luăm decizii bazate pe EV (expected value) în dolari, ci ar trebui să ne gândim cum ne va afecta mental, hEV (happiness expected value).
Recuperarea fizică este importantă pe termen scurt: sesiuni pierzătoare și zile proaste. Dar pe termen lung, pentru luni de pierderi și bankrolluri pierdute, o schimbare mentală este necesară.
Pentru alte bloguri personale, vizitează-mă pe www.alectorelli.com. Răspunsurile tale sunt importante pentru mine. Simte-te liber să îmi răspunzi la articole, să îmi adresezi întrebări și să comentezi ce dorești. Pe Twitter mă găsești la adresa @AlecTorelli.
Urmărește-ne pe Twitter și vizitează-ne pagina de Facebook pentru tot felul de alte informații și promoții din lumea pokerului.
*Imaginea principală: Paolo Rivera
