Despre relatia intre stacking si trisat in turneele de poker

2019 August 04

David Bass

relatia intre stacking si trisat in turneele de poker

Cresterea exploziva a dealurilor de staking in turneele de poker a adus cu sine o problema greu de ignorat: potentialul crescut de collusion (colaborare ilegala) intre jucatori. Daca totusi prezenta acestui elefant in incapere va fi recunoscuta de toti, s-ar putea gasi si solutii.

Bankrollurile jucatorilor de turnee nu sunt mereu suficient de mari incat sa suporte variatiunile imense ale norocului la joc, astfel incat, pentru a se diminua efectul acestui dusman al jucatorului de poker, variatia, se recurge la diverse forme de staking si reducere a fluctuantei financiare. Astfel au aparut site-uri de staking precum YouStake sau Stake Kings, dar dealurile private sunt inca cel mai prevalent mod de staking.

Ce se intampla insa cand aceste aranjamente discrete incep sa tenteze jucatorii sa triseze in momentele cheie din turnee?

Cand "se merge inchis" in dealurile de staking

Dealurile de staking pot lua multe forme. Finantatorii pot asigura jucatorilor fondurile necesare pentru o lunga perioada de timp, urmand ca profiturile sa fie impartite intr-un mod sau altul. Sau cumpararea de actiuni intr-un turneu anume si castigarea procentajului aferent din premiu in functie de portiunea de buy-in acoperita. Sau dealurile de "swap" intre jucatori, cand acestia fac schimb de procentaje din echitatea lor pentru a scadea variatia intr-un turneu anume.

Acestea dealuri sunt o afacere pentru multi backeri. E drept, adesea riscanta, dar rentabila daca e facuta cu cap. Uneori, un backer poate avea mai multi jucatori in acelasi eveniment si acestia se vor intalni in mod inevitabil la mese, jucand cu o portiune din bani slujind unui interes financiar comun.

Tentatii oneroase

Cand un jucator are bani investiti in alt jucator din acelasi turneu, pot aparea tentatii financiare irezistible pentru cei doi cand acestia ajung sa joace unul impotriva celuilalt, la aceeasi masa.

Ce se intampla cand un deal de staking influenteaza tactica de joc, cu riscul sa o devieze pana la extrem, in zona trisatului de-a dreptul? Au dreptul oponentii acestor "căluți" sa stie cand doi cu aceleasi interese financiare se infrunta la masa lor de joc?

A fost un caz in care patru jucatori s-au inscris intr-un turneu live, au fost repartizati imediat la aceeasi masa, s-au pus toti all-in in prima mana si unul din ei a facut imediat de patru ori stackul de start. Dincolo de faptul ca aceasta trategie pierde EV in ansamblu si nu este de loc eficienta din punct de vedere al ICM-ului, totusi gestul lor este extrem de suspect si impotriva spiritului jocului.

Dupa cum jucatorii experimentati stiu foarte bine, exista multe tehnici de trisat, mai mult sau mai putin vizibile, intr-un turneu. Ca de pilda:

Semnalele - semnele secrete folosite pentru a transmite informatii despre carti si despre intentiile de pariere;
"Morișca" - parteneri facand raise si re-raise intr-o mana cu un al treilea jucator pentru a determina victima sa bage treptat multi bani in pot cu mana mai slaba;
Soft play-ul - jocul fara bet sau raise cu o mana puternica daca partenerul e activ in mana, pentru a-l proteja;
Chip dumping-ul - transferul de fise de la un partener la altul prin fold cu mana mai buna (aceasta tehnica e cea mai subtila si greu de detectat).

E o naivitate sa ne asteptam ca toata lumea sa reziste tentatiei cu atat de multi bani la mijloc. De la informatia asimetrica si pana la trisatul grosolan, problema este la fel de veche precum Tantalus, zeul grec al tentatiei.

Incepe atunci cand parcam la 300 de metri de intare si visam sa avem intr-o buna zi bani pentru valet-parking. Apare atunci cand privim cu ochii sticlind structura de premii si nu ne uitam decat la top 3. Cum sa ajungem acolo 100%? Tentatia e dracusorul invizibil care se aseaza pe un umar si ne sopteste ca scopul scuza mijloacele si ca noi am sti sa folosim mai cu cap banii castigati decat altii. E cea care ne asigura ca la urma urmei daca multi ne triseaza pe noi, de ce sa nu raspundem cu aceeasi moneda. Imaginatia celor cu intentii imorale este fara sfarsit.

Transparența - o posibila solutie

Antidotul pentru asimetria informatiei este transparența. E drept, niciodata nu o sa aflam totul, insa trebuie incercat. Organizatorii de turnee ar trebui sa afle de la jucatori cine pe cine sustine financiar, ce swapuri s-au facut etc. Nu e usor, dar e un pas spre un joc mai sigur.

Algoritmul de asezare la mesele live ar putea sa fie setat astfel incat sa se evite asezarea partenerilor financiari la aceeasi masa (la urma urmei, recreationalii si profesionistii invitati la Triton Million nu au voie sa joace la aceeasi masa pana in finala).

Este important ca si jucatorii sa fie cu ochii pe posibilii parteneri - prieteni sau colegi de studiu, backeri si căluți etc.

Aranjamentele intre jucatori ar trebui anuntate public, inclusiv in comentarii la partida, si chiar s-ar putea impune penalitati pentru cei care au incheiat astfel de dealuri fara sa le faca publice.

Organizatorii de turnee ar trebui sa admita faptul ca dinamica in crestere a dealurilor de backing mareste in mod subteran asimetria informationala din cauza careia pot suferi majoritatea clientilor circuitelor - si sa aiba curajul si rabdarea sa ia masurile potrivite.

David Bass joaca in special jocuri de cash live si scrie despre poker din 2012. Daca doriti, il puteti urmari pe Twitter la adresa @KKingDavidPoker sau pe blogul sau, They Always Have It, la adresa https://kkingdavid.com/.

Ramaneti alaturi de noi pentru a afla primii cele mai bune informatii, strategii si promotii din poker facandu-va cont pe Pokernews Romania sau direct de pe Facebook! Urmariti-ne pe iOS, Android sau iPad.

DISTRIBUIE SUMARUL ARTICOLULUI