De la dormit in parc la milioane, si inapoi. Sfaturile unui gambler degenerat
"De-a lungul agitatei mele cariere in poker am fost falit de multe ori, am fost dezechilibrat de relatii turbulente, am cazut cu motocicleta gonind pe o ploiae musonica, am dormit pe banci in parcuri si am ajuns din profesionist sponsorizat de site-uri rusinea intregii comunitati a pokerului. N-as fi foarte mirat daca as face un atac de inima inainte de a implini 40 de ani."
~Miikka Anttonen, Once a Gambler
Miikka Anttonen a descoperit pokerul in 2007, la varsta de 20 de ani, pe cand calatorea cu rucsacul in spate prin Australia. De atunci, el a incasat din turnee 2,1 milioane $, a calatorit prin toata lumea si si-a construit o imagine online de scriitor-gambler-degenerat pe nume "Chuck Bass."
PokerNews l-a contactat pe Anttonen pentru o discutie despre Once a Gambler: The Escape, primul volum dintr-o carte de memorii in trei parti. Temele discutiei noastre au fost despre bankroll management, selectia jocurilor si adaptarea la climatul actual in turneele live si online.
PokerNews: Cum ti-ai descrie cartea Once a Gambler?
Miikka Anttonen: Este o cronica a calatoriei mele prin lumea pokerului. Descriu bunele si relele - de la momentele cand eram atat de sarac incat dormeam pe banci in parc pana la zilele cand castigam sume din sase cifre. Povestesc cum m-am maturizat fizic si mental.
Eram un copil natâng cand a inceput totul. Nu aveam niciun respect pentru bani, mai ales pe vremea boomului din poker cand banii se faceau atat de usor. In partea a doua a cartii imi amintesc o scena in care pur si simplu dadeam foc la bancnote pentru ca nu incapeau toate in portofel. Dupa cativa ani eram mai jos decat inainte de-a ma apuca de poker si incercam sa-mi refac viata.
Insa in carte este si foarte mult material despre poker. Am avut placerea sa ma cunosc bine cu multi jucatori mari de-a lungul anilor, printre care cu Phil Ivey, Tom Dwan, Ziigmund (Ilari Sahamies), Timex (Mike McDonald), Vanessa Selbst, Antonio Esfandiari sau Johnny Lodden, iar aceste intalniri au dus la multe momente memorabile sau pur si simplu nostime.
Ai mentionat ca Once a Gamblereste o cronica a greselilor unui profesionist in devenire si contine si un set de sfaturi pentru grinderii in ascensiune despre ce sa NU faca. Despre ce greseli anume este vorba in carte?
Anttonen: Cea mai frecventa greseala cand esti tanar si ai multi bani este managementul prost al acestora. A fost o vreme cand jucam mult intre 100NL si 400NL, castigam mult, insa pierdeam tot la 50$/100$ sau la ruleta, luna de luna. In vremea booomului jocurile erau atat de usoare incat puteai face cu usurinta 20.000$ pe luna, aproape fara variance, doar facand act de prezenta la mese. Ce am facut eu? Mi-am irosit toate castigurile pe prostii. N-am respectat jocul si mizele - nu-mi ardea decat sa joc mai sus, si mai sus, pana cand nu mai exista mai sus.
Voiam sa fiu cel mai bun, insa nu puteam suporta cand pierdeam si nu ma interesa sa-mi construiesc cu grija un bankroll. E nostim cum astazi mesele de heads-up sunt pline de bum-hunteri (jucatori care nu joaca decat cu recreationali, n.n.), pe cata vreme in 2008 faceam invers: daca cineva facea limp preflop din buton, ieseam de la masa pentru ca voiam sa iau bani numai de la cei mai buni.
Apoi mai sunt greselile cu adevarat mari. Nu vreau sa dezvalui mult din carte, dar sa spunem ca atunci cand m-am ruinat am ajuns sa fac gesturi extrem de dubioase moral. Atunci mi-am batut joc rau de tot nu numai de mine ci si de banii prietenillor mei.
In 2008, cand erai sus in clasamentele online, pokerul pe net era complet diferit de cel de astazi. Ce schimbari recente ai facut in propriul tau joc?
Raportul pesti/regulari s-a schimbat dramatic, diferentele de valoare sunt mult mai inguste si pokerul online necesita mult mai multa consistenta in joc. Astazi toata lumea foloseste un HUD, tot soiul de instrumente de selectie a meselor sau software de analiza de maini. Toate astea sunt, bineinteles, rele pentru poker si, daca ar fi dupa mine, as interzice maine toate HUD-urile de pe toate site-urile. Acum sunt si eu un regular care beneficiaza enorm de pe urma HUD-ului - am parametri foarte detaliati si ii urmaresc mereu atent - insa in acelasi timp as renunta la asta intr-o secunda.
Cat despre tendintele in turnee, multe lucruri s-au schimbat considerabil. Nimeni nu mai foldeaza astazi din big-blind. Deci nu mai e vorba de furtul blindurilor, ci de cum sa-ti joci corect un range larg din pozitie. Pe vremuri toti deschideau din late-position cu vreo 15% din maini sau asa ceva, insa acum sunt momente in turnee cand joci un range de 70% din buton impotriva unui range de aparare din blinduri de 60%. E mult mai distractiv, dar si mult mai dificil.
O alta diferenta este jocul blind versus blind. In 2011, aproape indiferent de marimea stackului, era standard sa faci raise sau fold din small-blind, pe cand astazi unii joaca o strategie de limp exclusiv - mai ales cand stackurile sunt mici. Mie personal imi place o strategie hibrida intre limp, raise si fold, insa e pentru ca zilele astea joc la mize mai mici si nu trebuie sa am un joc optim, conform cu GTO (Game Theory Optimal, o strategie de joc intre profesionisti, inexploatabila dar care la randul ei nu exploateaza abaterile adversarului, n.n.).
Astazi "GTO" e pe buzele tuturor. Personal, cred ca in majoritatea turneelor un stil exploatativ este mult mai profitabil. Astea fiind spuse, este adevarat si ca jocurile sunt mai populate de specialisti - la turnee online de 20$ jucatorii discuta acum despre balansarea rangeurilor etc.
Ai incasat si vreo 280.000$ in turnee live. Ce sfaturi ai pentru jucatorii online care fac tranzitia catre pokerul live?
Sfatul meu este sa arunce la gunoi jocul GTO - adica jocul "perfect" - si sa incerce sa-si exploateze adversarii pana la exasperare. Intr-un turneu live, joci cu adversarul cutare doar vreo cateva ore si sunt sanse sa nu te mai vezi cu el la masa vreodata. Cui ii pasa ca tu esti balansat? Observa fiecare mana, ia-ti note mental, cauta slabiciuni si ataca-i fara rusine.
Deasemeni, joaca-te cu imaginea ta la masa. Daca esti un tinerel care joaca o multime de maini, nimeni n-o sa foldeze impotriva ta. Similar, daca esti o femeie de 50 de ani poti blufa cu succes pana ti-e si tie rusine. Pokerul live este despre stereotipuri: trebuie sa pui rapid oponentii pe categorii si sa estimezi grosier cine sunt ei si ce incearca sa faca. Dar, in acelasi timp, si ceilalti fac acelasi lucru la adresa ta si deci e datoria ta sa joci diferit de cum s-ar astepta ei.
La ce sa se astepte cititorii de la partile 2 si 3 ale cartii Once a Gambler?
Un amic a citit primele 40 de pagini din partea 1 si m-a intrebat "Unde e, ma, pokerul?". I-am zis - crede-ma, o sa ajungi si acolo. Partile 2 si 3 au mult poker sub forma unor maini jucate in cea mai mare parte la turnee live de 5.000 - 10.000$, cu observatii strategice. Once a Gambler nu este insa o carte de strategie ci o autobiografie in care am inserat si chestiuni despre poker.
Aflati mai multe despre Once a Gambler: The Escape si obtineti propriul exemplar vizitand website-ul dedicat.
Ramaneti alaturi de noi pentru cele mai bune informatii, strategii si promotii din poker facandu-va cont pe Pokernews Romania sau direct de pe Facebook!
